Ce imi place,Lifestyle,My movies

11 filme bune din 2017

11 Mar , 2018  

Am văzut marele câștigător al Oscarurilor de anul acesta, Shape of Water, dar și alte filme nominalizate. Ok, Guilherme del Toro a reușit să spună povestea în felul său, dar totuși e mare diferență de la Pan’s Labyrinth la Shape of Water. Slăbuț. Filme ca Get Out sau Lady Bird au apărut nominalizate la cel mai bun film….Ciudat. Printre următoarele filme pe care le recomand, cu siguranță se găsesc câteva care meritau nominalizări la Oscarurile de anul acesta.

Mother!

Cu o distribuție foarte tare (Jennifer Lawrence, Javier Bardem, Ed Harris, Michelle Pfeiffer), filmul nu a avut o așa mare trecere la public tocmai din cauza simbolisticii și felului terifiant de a expune probleme globale legate de religie și mediu.  Regizorul nu a scăpat niciodată de filmările controversate, însă această scufundare profundă în horror metaforic îl face să lucreze într-un registru care se simte nebun chiar și pentru omul care a făcut “The Fountain” și “Noe”. “Mother!” este uneori înspăimântător, uneori terifiant, uneori derutant. Cu siguranță nu seamănă cu nimic din ce ai văzut până acum.

Profesor Martson and the Wonder Woman

Majoritatea a văzut-o pe Wonder Woman în acțiune, nu? A fost interesant să văd povestea din care a luat naștere personajul Wonder Woman din Marvel. Inspirat din fapte reale,  filmul spune povestea de iubire a 3 persoane și felul cum s-a născut supereroina Marvel: din iubirea unui profesor pentru două femei și din dorința și pasiunea acestuia, din dragoste și sex.

 

The death of Stalin

O comedie neagră, un umor britanic, unde Steve Buscemi îl joacă magistral pe Hrușciov, asemenea unui caracter de-a lui Woody Allen: nervos, vorbăreț, coleric și temperamental. E ciudat să-i privești pe apropiații lui Stalin din acest unghi, tocmai de aceea filmul e unul reușit. Filmul îndrăznește să transforme răul în comedieo comedie absurdă despre preluarea puterii după moartea lui Stalin.

Final Portrait

Geoffrey Rush îl joacă  pe Alberto Giacometti, sculptor și pictor italian, reprezentant al artei moderne din secolul XX, al suprarealismului, cubismului și expresionismului, mai puțin celebru ca și colegul său Picasso. Tot filmul este povestea realizării unui tablou pe care Giacommetti îl pregătește pentru prietenul său, scriitorul american James Lord. Un film despre rolul artistului în societate (un neînțeles de contemporani), despre operele sale și felul de abordare a creatorului care nu este niciodată mulțumit de lucrare, despre faptul că arta nu are final și poate fi continuată oricând.

Molly’s Game

Molly’s game e un film biografic, este povestea adevărată a lui Molly Bloom, un schior de clasă olimpică, care a devenit o femeie celebră în USA deoarece a condus cel mai exclusivist joc de poker cu miză la nivel mondial și devenind o țintă a FBI-ului. Jessica Chastain, sexy și atrăgătoare în rolul principal, reușește să transmită foarte mult din caracterul și personajul foarte controversat a lui Molly Bloom.

The Killing of a Sacred Deer 

Vă place de Nicole Kidman și Colin Farell? Ați văzut The Lobster și v-a plăcut? Păi atunci trebuie să vedeți și al doilea film de la Hollywood al regizorului grec Yorgos Lanthimos. O dramă, un thriller, cu rădăcini în mitologia antică, un film despre ce se întâmplă când trebuie să te confrunți cu o pedeapsă pe care nu vrei să o recunoști că ai câștigat-o. Filmul are la bază  Ifigenia în Taurida a lui Euripide: Agamemnon și oamenii săi sunt blocați pe o insulă, deoarece zeița vânătorii, Artemis, a suspendat vânturile pe care le cerea pentru a porni spre Troia. Dacă efortul de război trebuie să continue – și trebuia – este nevoit să-și sacrifice fiica, Iphigenia, pentru că el a fost anterior responsabil pentru moartea unui cerb sacru care aparținea zeiței.

The Hero

Îmi place tare mult de Sam Elliot. Vocea sa, atitudinea sa, rolurile pe care le-a jucat de-a lungul timpului. Pentru mine e un Lee Marvin modern. The Hero îl are în centru pe Elliott, într-un rol care, de multe ori, îi invocă în mod voit statura și vocea lui iconică. Filmul exprimă trăirile și frustrările unui fost star apus de la Hollywood, relațiile complicate pe care le are cu fiica sa, cu noua iubită, dar și modul prin care încearcă să redevină în prim-plan. Filmul mi se pare că este similar cu povestea lui Michael Keaton în Birdman, adică firul epic al povestirii se regăsește în viața reală a acestuia.

The Glass Castle 

Woody Harrelson face un rol mare, tatăl sălbatic și nebun, care însă își iubește familia. O poveste reală, o poveste de viață, de familie, de iubiri și dezamăgiri, de bucurii și de remușcări. Este povestea vieții lui Jeannette Walls, scriitor și jurnalist american, scrisă din perspectiva modului în care a crescut alături de un tată iubitor, dar bețivan și iresponsabil. Își mai dau concursul Naomi Watts și Brie Larson, tipa ce a luat Oscar pentru Room.

Mark Felt

Filmul este povestea lui Deep Throat, sursa care a deconspirat scandalul Watergate, ce a dus la căderea administrației Nixon. Liam Neeson îl joacă pe aghiotantul lui Edgar Hoover, omul care a stat 30 de ani alături de șeful FBI. Este o dramă politică, o biografie interesantă despre unul din momentele cheie ale istoriei contemporane ale SUA, este un house of cards a ceea ce s-a întamplat atunci.

Celelalte două filme pe care le recomand sunt două comedii drăguțe, ambele după fapte, întâmplări și personaje reale:

A futile and Stupid Gesture

În anii ’70 și ’80, succesul și influența revistei de satiră a National Lampoon, creează un nou imperiu media supravegheat în parte de capriciosul Doug Kenney. National Lampoon a fost o revistă americană de umor care a funcționat între 1970 până în 1998, și care a dat naștere unui trend în comedia americană și a lansat actori ca și Chevy Chase, Bill Murray sau James Belushi.

Battle of the sexes 

Meciul de tenis din 1973 dintre Billie Jean King (numărul 1 mondial la vremea aceea al tenisului feminin) și Bobby Riggs  (fost număr mondial în anii 40) a devenit cel mai vizionat eveniment sportiv televizat din toate timpurile. Prinse în meciul mediatic, între femei și bărbați, King și Riggs aveau lupte mai personale și mai complexe, decât ce relata media la vremea respectivă. În timp ce soțul ei o îndemna să se lupte pentru salariu egal, King se străduia să își  înțeleagă  propria sexualitate, în timp ce Riggs își juca moștenirea și reputația în încercarea de a retrăi gloriile trecutului său.

,



Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *