My movies

2 Recomandari

27 Jun , 2015  

Nu v-am mai recomandat demult niste filme. Asta probabil din cauza ca nu am mai prea vazut filme care merita recomandate. In ultimul timp 2 filme mi-au atras atentia, ambele dupa fapte reale si cu o incarcatura speciala a relatiilor interumane. Primul film este despre un tablou, cel de-al doilea despre o scrisoare.

Incep cu Woman in Gold pentru ca mi s-a parut mai “reala”  interpretarea lui  Helen Mirren din primul film decat de Al Pacino in cel de-al doilea film.  Woman in Gold este povestea adevarata a Mariei Altmann (Helen Mirren), un refugiat evreu care a trăit în Los Angeles si care împreună cu avocatul ei, Randy Schoenberg (Ryan Reynolds), a luptat impotriva guvernului Austriei aproape un deceniu pentru a recupera pictura pe care Gustav Klimt a realizat-o pentru mătușa sa, Portret de Adele Bloch-Bauer I, pictura care a fost confiscata de la rudele sale de către naziști în Viena, chiar înaintea celui de al doilea război mondial.

Filmul are o incarcatura emotionala aparte, mai ales cand cei doi se intorc in Viena, ambii fiind descendenti ai nobilimii vieneze, iar relatia dintre ei (un amalagam intre istorie, respect, prietenie, incredere) este cea care poarta actiunea filmului. Mi-a placut de Helen Mirren si de modul in care a interpretat-o pe Maria Altman: calm, tacticos, nobil, cu atitudine.

Un alt film bunicel, tot dupa un fapt real, insa mai “americanizat” este Danny Collins ultimul film a lui Al Pacino, inspirat de povestea adevarata a cântărețului folk Steve Tilston. Filmul este povestea unui star rock batran, care incearca sa renunte la obiceiurile sale, atunci cand primeste de ziua sa o scrisoare pe care John Lennon i-a scris-o in urma cu 40 de ani. Aceasta scrisoare chiar a existat si a fost semnata de Lennon si Yoko, trimisa catre Steve Tilston in 1971, scrisoarea ajunge la artisul folk dupa 34 de ani.

Filmul se construieste in jurul lui Al Pacino si al relatiilor acestuia cu apropiatii sai : familia pe care nu a cunoscut-o niciodata, managerul sau (Christopher Plummer) si sefa de hotel (Annette Bening). Prima impresie in timpul filmului a fost: “Ce a mai imbatranit Pacino”. Filmul sensibilizeaza prin felul in care Al Pacino incearca sa-si indrepte greselile trecutului, incercand sa isi apropie familia pe care nu a cunoscut-o niciodata si prin felul in care incearca (acum la batranete) sa cante ceva real, ceva in care crede, ceva in care sa puna pasiune. Filmul merita vazut doar pentru ideea sa: scrisoarea lui Lennon.

,



Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *