Dunare

Editorial

Inca una….din Absurdistan

14 Mar , 2017  

V-am povestit-o pe aia cu Brâncuși, zilele trecute pe Facebook. O reiau: In 2012 cei care se ocupau de parcul Brâncuși de la Târgu Jiu au spălat operele de arta cu furtunul si detergent.  O comisie de experți externi s-a sesizat și a făcut o evaluare a pagubelor produse de jetul de apa asupra sculpturilor. Cineva trebuia sa plătească daunele produse. Între timp s-a descoperit ca evaluarea acelei comisii nu este acceptata de statul român, tocmai din cauza faptului ca era făcută de experți externi. Astfel, experți interni au făcut o altă evaluare, prin care s-a demonstrat ca jetul de apa nu deteriorat operele de arta ale lui Brâncuși, deci nimeni nu e responsabil, pentru ca nu exista daune.

Azi vă mai livrez una:

Azi dimineață m-a sunat o bănățeancă, stabilită în  California de ceva timp: “Grațian, ce facem cu Dunărea? Un dezastru ecologic ne paște dacă nu se întâmplă ceva.”  În timp ce ii spuneam de măsuri pe care le-am putea lua sau organizații și instituții pe care am putea sa le atragem, ma gândeam “Bă da oare aici, în țară, nu se sesizează nimeni? Trebuie sa vină cineva din America să rezolve o problemă regională, care poate afecta tot cursul Dunării?”

Dezastrul de pe Dunăre a început în februarie 2015. Sunt doi ani de când 850 de tone de îngrășământ chimic zac pe fundul Dunării și nimeni nu face nimic. Lumea nu realizează potențialul tragediei care se poate declanșa oricând.

Asta în condițiile în care Programul de fonduri “Dunărea” are un buget alocat de peste 250 de milioane de euro pana în 2020 pentru cele 14 state pe fel și fel de intervenții sofisticate gen inovare sau îmbunatățirea securității și eficientei energetice. Adică, ce contează ca sute de tone pot polua toată Dunărea?!?…noi mergem pe inovare și eficiență energetică ca să atingem obiectivele UE….

Să vă spun pe scurt despre ce este vorba: 850 de tone de îngrășământ chimic zac pe fundul Dunării, in zona Moldova Nouă. O barjă care transporta 850 de tone de îngrășământ chimic din Croaţia spre Moldova Nouă, s-a rupt din cauza greutății şi s-a scufundat în februarie 2015 în apropierea malului românesc al Dunării. Îngrășământul, aflat în saci dubli, de polietilenă şi rafie, conține azot, fosfor şi potasiu şi este deosebit de toxic pentru fauna acvatică.

Au trecut doi ani de când s-a scufundat barja, iar chimicalele se află tot pe fundul Dunării, la o adâncime de aproximativ 15 metri. Autoritățile pasează problema de la unii la alții: Ministerul Transportului spune că nu intră în atribuțiile lui, că se ocupă doar de transportul terestru, Transporturile Navale spun de asemenea că nu e problema lor, că este problema Ministerului Transporturilor. Ba mai mult cei de la Ministerul Mediului au declarat ca “sacii în care sunt ambalate îngrășămintele sunt foarte rezistenți la apă şi până când armatorul şi firma care e proprietară a îngrăşămintelor îşi rezolvă litigiul în instanţă, nu există pericolul ca apa să deterioreze aceşti saci”….. Și știm cu toții ce înseamnă în România “rezolvarea litigiului în instanță”….Până atunci 850 de tone de chimicale zac pe fundul Dunării în saci de rafie, iar bomba ecologică cu ceas se poate declanșa oricând.

Photo: ExpressdeBanat

, ,



2 Responses

  1. Eu2 says:

    Asa putin?
    Te astept la galati…mai aval de braila sa vezi poluare .sau polutie..

  2. Cristi Frant says:

    Sa punem si link la sursa daca tot o dam asa, vad ca la Adevarul e link

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *