Dezvoltare/Relatii Internationale,Interviuri,Prieteni & Invitati

Andra despre conflicte si dialog

3 Jun , 2015  

Pe Andra am cunoscut-o la Development Camp, anul trecut la Sinaia. Mi-a placut interventia ei din cadrul unui work-shop, iar cand am intrebat cine e, ceilalti mi-au spus ca e de la PATRIR. Am dat google, pentru ca nu stiam ce e PATRIR atunci. Acum stiu. Mi-a placut candoarea cu care isi expunea ideile, modul constructiv pe care il abordeaza in discutii, faptul ca rade atunci cand vorbeste cu cineva, incercand sa transmita energie pozitiva. Am rugat-o sa raspunda la cateva intrebari si a iesit interviul asta.

Buna Andra. Esti directorul PATRIR. Spune-ne te rog cateva cuvinte despre organizatia pe care o reprezinti si despre prioritatile si obiectivele pe care PATRIR la are, in Romania si la nivel international.

Salut! PATRIR este o asociatie din punct de vedere legal si de facto este atat o institutie ce desfasoara proiecte de cercetare, training si implementare, dar si o retea de oameni interesati de transformarea conflictelor prin mijloace pasnice. Asta este si misiunea noastra care este cuprinsa intr-o fraza usor complicata dar care chiar incearca sa surprinda ceea ce ne dorim, o intreprindere de loc lipsita de ambitii: Misiunea PATRIR este de a transforma modul în care lumea abordează conflictele, acţionând de la nivel local la global – în parteneriate cu comunităţi, tări şi organizaţii naţionale şi internaţionale – astfel încât construirea păcii şi transformarea constructivă a conflictelor să fie fundamental unei păci durabile.

In termeni de obiective, avem un model de actiune care porneste de la identificarea colaborativa a nevoilor comunitatilor in care lucram si sistematizarea lor, pentru ca respectivele comunitati sa aiba capacitatea de a-si aborda si transforma conflictele in procese de pace. Facem acest lucru concentrandu-ne pe cateva arii tematice si regionale la fiecare 3-5 ani, si lucrand prin cele 3 departamente ale PATRIR (numite pe scurt Educatie, Training si Operatiuni pentru Pace).

Pe unde ati avut/aveti proiecte?

Pot sa spun ca in intreaga lume, ceea ce face ca PATRIR sa fie deosebit. Ceea ce ne dorim este sa crestem prezenta la nivel local si national. Mi s-a intamplat sa intalnesc pe holurile Comisiei Europene oameni care cunosteau PATRIR, sa imi povesteasca Directoarea Directiei ODA in MAE cum a auzit de PATRIR in Nepal sau de ce nu sa mentionez cum am ajuns eu in Cluj la PATRIR din Costa Rica unde imi faceam masterul la Universitatea ONU pentru PACE, iar  una din profesoarele de acolo tocmai se intorsese de la un training  PATRIR . Din 2001 incoace PATRIR a avut proiecte, prieteni si parteneriate in Nepal, Liban, Crimea, Mexic, Sri Lanka, Moldova Transnistria, Egipt, Iraq si lista poate continua. Temele abordate au fost diferite de la lucrul cu societatea civila, la implicarea expertilor si a cercetatorilor intr-un dialog constructiv si colaborativ, la implicarea autoritatilor in procese de dialog si mediere, de la teme legate de dezvoltare de drepturile omului, la relatii de gen sau recent abordarea extremismului. La nivel national accentul este momentan pe abordarea violentei in scoli, in trecut implicandu-ne mai mult in campanii impotriva violentei domestice si promovarea drepturilor omului si a multiculturalismului. Ne dorim si demararea unor procese de dialog care sa intre mai adanc in cauzele structurale si culturale ale unor conflicte prezente in societate si ma refer la educatie, si la relatiile dintre oamenii diversi care traiesc aici, fie ei proveniti din minoritatile “traditionale” sau din cele mai putin numeroase sau mai recent sosite. Exista un potential foarte mare de a construi si de a ne bucura de o societate diversa si ar fi o mare satisfactie sa il facem functional.

Povestete-ne o intamplare din timpul implementarii unui proiect al vostru international. Ceva ce ti-a ramas in minte, te-a marcat, fie ca iti amintesti cu placere sau cu tristete.

Recent am lucrat cu un grup de activisti din societatea civila din Siria. Sunt un grup extraordinar si intalnirea recenta cu ei unde am discutat despre rolul “peaceworker-ului” a imbinat toata gama de sentimente pe care le mentionezi,  si toate la maxim. Bucurie, admiratie, ingandurare, tristete, revolta, motivatie….toate intr-un amalgam foarte intens.

Grupul se numeste Badael, vin din mai multe regiuni din Siria, cred in nonviolenta activa si investesc mult (de la incredere, la timp, la risc etc) in a se pregati sa actioneze pentru pace intr-o regiune unde in fiecare zi  mor prieteni sau membrii ai familiei …intr-o regiune unde eu sincer mi-am pus intrebarea “oare eu as mai crede?”. Trainingul cu ei, povestile lor de succes, un succes care chiar este o floare intr-o fisura a unui zid peste care au cazut bombele de tip baril, faptul ca se bucura de speranta si motivatia data de training sunt momentele in care iti pui indoielile deoparte si continui sa lucrezi pentru pace.

Daca sunteti curiosi vedeti si Campania Planeta Siria!

Care e portertul persoanei care lucreaza in domeniul de pace si analiza a conflictului. Cum ar trebui sa fie si ce ar trebui sa faca?

Cand am pus intrebarea aceasta lui Johan Galtung, cel care a fondat studiile de pace, un “tata” al domeniului  mi-a spus ca in cazul lui este nebunia si inteligenta, in cazul meu fiind alte doua caracteristici si pentru fiecare este ceva diferit….si este foarte adevarat. Autenticitatea si folosirea cu suflet a ceea ce esti si stii sa faci mai bine este esentiala.

Dincolo de asta cred ca este o intreaga paleta de cunostinte, abilitati si valori cu care este necesar sa rezonezi. Printre ele se numara analiza conflictului, procese de mediere, dialog si multa, multa comunicare, curiozitate pentru ceilalti, empatie multa, multa (mie imi place sa ma gandesc la Consilierul Troy din Star Trek), capacitatea de a ascuta si de a genera incredere si chiar sa crezi in ceea ce faci, sa ai, asa cum exista acel zambet Duchannian, si un fel de prezenta autentica prin care sa simta cei cu care lucrezi ca incerci din toti rarunchii sa fii schimbarea pe care o doresti in lume. Si atunci, greselile facute inevitabil, nu se transforma in dezastre de incredere si de escaladare a conflictului.

I4P este prima initiativa din centrul si estul europei privind infrastructura de pace. Poti sa dezvolti te rog.

Dezvolt dar pe scurt. I4P este un concept mai vechi, interpretat in moduri usor diferite dar in esenta inseamna construirea unui sistem operational si functional de abordare a conflictelor. Si sistem inseamna institutii, politici, sedii, oameni si asa mai departe. Nu vom incepe sa facem cladiri. Dar incepem cu proiectul identificand oamenii si institutii care CRED in asta si care au anumite abilitati pe care le  aducem la un numitor comun prin programe de training, apoi impreuna vom face o strategie pentru reteaua I4P Romania. Este important acest pas, pentru ca deja in Romania se intampla lucuri foarte interesante in domeniu (de la comunitati alternative, la practici restaurative, la mediere etc), dar fara sa fie legate. Trebuie sa ne cunoastem si sa colaboram, sa fim acea schimbare pe care tot o promovam in elaborarea strategiei intr-un mod cu adevarat exemplar. Strategia va cuprinde pilonii tematici (de genul educatie, mediere, etc) si apoi si directiile de lobby, pentru a cuprinde in politicile Romaniei referinte clare la o abordare constructiva a conflictelor, sau mecanisme de gen avertizare timpurie – raspuns timpuriu, pentru conflicte din comunitati, sau poate de ce nu desemnarea unor scoli ca si zone de pace.

Desfasori proiectul cu violenta in scoli, tot prin intermediul PATRIR, deci ai o experienta in ceea ce priveste Romania si societatea de la noi. De ce exista aceasta stare conflictuala la nivelul discursului public, la nivel de media, la nivel de politica?
🙂  Sunt multe radacini … cel mai important factor este pentru ca nu am invatat altfel. Nu am invatat acea proverbiala (asa vreau eu sa devina….dupa ce facem exercitiul cu pumnul peste tot in tara si in lume) optiune sa intrebi inainte de a te arunca sa deschizi cu forta un pumn aparent strans si amenintator. Apoi si pentru ca este cool, la moda, pentru ca sunt multe mituri (de genul doar violenta vinde, sau omul are violenta in ADN), pentru ca nu vorbim despre asta, din cauza nesigurantei din noi… si alte cateva motive …care ar implica o discutie mai lunga.

Ati vorbit la curs despre violenta culturala care genereaza violenta structurala. Explica si adapteaza te rog termenii astia la nivelul societatii romanesti, cu exemple.

In domeniul nostru vorbim de un triunghi al violentei format din violenta directa (varful piramidei, ceea ce se vede), violenta structurala (ansamblu de politici, reguli, institutii, sisteme care sustin si fac posibila violenta directa) si violenta culturala (valorile, cutumele, normativul care justifica violenta directa). Mult timp mi-a luat sa inteleg cum in fiecare act violent toate cele trei aspecte exista si se sustin. Si vorbind de exemple, hai sa ne gandim la actul de violenta mediatizat in ultimul timp, referitor la doamna invatatoare care timp de cam 5 minute a tunat in fata clasei.  E violenta directa, verbala directionata catre incriminatul copil care nu stiu ce nu a facut bine la matematica cu numerele etc. Structurile care sustin acest act sunt sistemul de notare si evaluare inadecvat, absenta unei pertinente in reprezentantii parintilor, sistemul de titularizare, si lipsa de mecanisme complexe de remediere (s-a taiat din salariu…dar nu s-a vorbit de o scuza publica sau si mai important in fata elevului, nu sa vorbit de ore de consiliere etc etc). Partea culturala consta in suprematia profesorului ca si autoritate moralo-intelectualo-disciplinara, valorizarea injosirii ca metoda de educatie , lipsa valorilor (si bineinteles abilitatilor) de a aprecia si lipsa unei culturi  a cooperarii, a gandirii critice si din partea parintilor acea valoare a “junglei” asa se invata si eu am trecut prin momente mai grele.

Notiunea de conflict la violenta o avem. Cum sa recurgem la non violenta atunci cand suntem intr-un conflict?

Sa ne gandim ca este o optiune si sa o incercam. Cred ca vom avea satisfactii si din ele vom avea curajul si inspiratia sa incercam din nou si din nou. Sa ne amintim intotdeauna pumnul. Asta pentru inceput si apoi bieninteles intervine tot paletarul de instrumente…adica sa incercam sa evitam dualismul (eu – tu, bun-rau, intotdeauna –niciodata) transformandu-l in multi- partialitate. O alta ideea ar fi sa avem curiozitatea, dialogul – chiar merge? Dar comunicarea non violenta? Poate in locul unei insulte vin cu o observatie….poate in loc sa caut tabara cu dreptatea incerc sa gasesc cei peste 10 actori ai conflictului si sa le descopar interesele si nevoile sub coaja pozitiilor lor …poate poate poate….

Ce iti doresti tu pe viitor, din prisma jobului, a directorului PATRIR?

Multe…sa ajungem ca multi sa ne gandim la pumn si la portocala. (chestia cu portocala e un “joc” prin care se testeaza abilitatile de negociere si  de compromis).  Sa avem in scoli educatie pentru pace (sau daca suna mai cool pentru managementul conflictului, sau abilitati de viata) si multa gandire critica, sa avem in spatiul public diversitate, sa avem infrasturcturi pentru pace in cat mai multe tari/regiuni, zone….si sa incepem sa le folosim…..si sa incepem sa masuram IMPACTUL….adica mai mult decat numararea capetelor trainuite sau a manualelor publicate sa vedem ce am schimbat…

Si as vrea ca PATRIR sa continue sa atraga oameni pasionati si pasionanti , inspirati si inspiranti, oameni care sa fie platiti echitabil pentru aceasta munca dar care sa fie pregatiti oricand sa o faca voluntary, si sa  crestem ca o scoala de invatare continua, de experti in transformare atat la nivel local, national, regional cat si international.

Andra Tanase este lucrator pentru pace, trainer, cercetator, mama, director la PATRIR, wannabe gradinar. A lucrat la PATRIR ca si Coordonator al centrului de training, apoi trainer, fondator al departamentului de tineret si manager de proiect. De asemnea a facut parte din prima echipa a Romaniei ca si membra a grupurilor de lucru CONCORD, fiind vice-chair al grupului dedicat educatiei pentru dezvoltare, aducand in Romania scoala de vara DESS 2009. A fost membra a CoD al FOND si Capacity Building Officer la TRIALOG. In tot acest timp a dezvoltat si bucuria de a lucra independent ca si cercetator sau trainer pe teme legate de transformarea conflictelor, analiza conflictelor, educatie non-formala si educatie pentru pace/dezvoltare, designul proiectelor de pace, sau comunicare si relationare. In aceasta postura a lucrat direct sau prin proiecte contractate cu Comisia Europeana, Ecorys, Salvati Copiii, Crucea Rosie, MAE, Forum Civil Peace Services, PDCS etc.

Andra face parte din generatia ultimilor pionieri ai scolilor din Romania, ce a  continuat pionieratul in sisteme educationale diferite, la Colegiul Lumii Unite (UWC) in Italia, la Macalester College in SUA si apoi UN University for Peace in Costa Rica si mai recent la UBB in Cluj (dar acest titlu i s-a comunicat ca ar putea fi retras din cauza unei echivalari eronate a diplomei de licenta, motiv pentru care de asemenea nu a putut sa se  inscrie la doctorat,  in distinsele institutii ale Romaniei).

, , , , , , , ,



Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *