Interviuri,Prieteni & Invitati

Andrei despre reforma sistemului politic

27 May , 2015  

Pe Andrei l-am cunoscut on-line, datorita proiectului România Publica iar apoi am avut plăcerea sa beau o bere cu el în București. Si nu doar cu el ci cu toți prietenii lui din Context Politic. Andrei, alături de George se ocupă de platforma Civitas Politics. Intrați și vedeți ce se întâmplă acolo, în caz ca nu ii știți. Pasionat de politică, s-a implicat de ceva vreme în reformarea sistemului politic alături de alte organizații în proiectul Politica fara Bariere. Am scris și eu pe blogul de pe Adevarul de câtveva ori despre nevoia de reforma a sistemului politic și a clasei politice. Având pasiuni comune și fiind feisbuchisti activi ne-am împrietenit repede. Curios sa văd ce se  mai întâmplă cu reforma sistemului politic, i-am adresat niște întrebări:

 

Salut Andrei, ai scris un text satiric pe Civitas de curând. Ce ai vrut să transmiți prin acel mesaj?
Eu credeam că poza este sugestivă.

andrei

 

Serios acuma, dialogul Politică fără Bariere cu politicienii merge din ce în ce mai prost. Și mă refer la toate nivelele: Parlament, Președinție, Partide.
Dezvoltă puțin despre munca celor de la Politica fără Bariere. Cine sunt, ce fac și ce au realizat în dialogul cu clasa politică?

Ce suntem – un grup de organizații. Ce fac – presiuni de tot felul pentru a asigura posibilitatea ca partide noi să concureze cinstit pentru obținerea puterii politice la toate nivelele. Avem și niște propuneri legislative. Am obținut înființarea de partide cu trei membri și desființarea depozitului electoral (bani pe care îi depuneai ca să poți candida). Comisia Comună, în schimb, a impus bariere înalte pentru a te înscrie în alegeri (peste recomandările Comisiei de la Veneția) și sancțiunea radierii dacă nu candidezi în câte locuri au socotit ei. Avem (cred că ai învățat refrenul) un comunicat care detaliază ce a ieșit bine și ce a ieșit rău.

Eu o văd că pe o formă fără fond, această “schimbare”. Ție cum ți se pare?

Off. Depinde. Eu văd aventura creării unui nou partid cam ca aventura de a deschide o mică firmă: e greu, ți se impun cerințe aberante, dar este posibil. În rest, totul va depinde în curând de beneficiari. Dacă vor apărea partide interesante se vor găsi metode ca ele să crească și să ajungă în fața electoratului.

Am citit ultimul post a lui Mircea Kivu, nu era așa optimist… Care sunt următorii pași ai voștri?

Vom face o ședință, desigur. Serios vorbind, Politică fără Bariere nu are divizii de luptă, vorba lui Stalin, și, deci, încercăm să atacăm prin flanc și prin surpriză. Nobody expects the Spanish Inquisition.

Ne-am cunoscut prin intermediul României Publice. Era nevoie de o astfel de inițiative în România însă nu a reușit să se concretizeze. Sunt romanii pregătiți pentru dezbateri publice privind diferite problem de pe agenda politică?

România Publică nu e moartă ci numai subfinanțată :). Cetățenii sunt mai mult decât pregătiți. Dezbaterile în țară făcute pentru Politcă fără Bariere mi-au arătat destul de mulți români nevorbiți, genul pe care îi vezi că ard să vorbească nu numai temele tale ci și temele lor.
Pentru cititorii tăi, România Publică este o combinație de town hall meeting, reguli de dezbatere și un aparat metodologic care să asigure o minimă reprezentativitate a participanților. Proiectul civic tipic în România este făcut de către o minoritate luminată pentru niște oameni care se numesc beneficiari. În acest context, RP este un animal mai ciudat, din care beneficiază și cetățeanul care participă, și politicianul care are o metodă structurată de a relaționa cu publicul, și ziaristul care poate fi prezent. Sper să decoleze din nou…

Crezi că se pot influența decizii politice pe viitor în interesul cetățenilor? Un exemplu a fost Roșia Montană, iar văd că Claudiu Crăciun insistă pe această idee de protest și acțiuni în stradă. Tu cum vezi lucrurile?

Orice metodă ai alege, trebuie să activezi la politician frica de populație. Frica de cetățean este motivatorul negativ al politicianului, tot așa cum frica de pierderi este motivatorul negativ al întreprinzătorului. USRM a activat această frică și Claudiu știe el de ce vrea să iasă iară în stradă; alegerile prezidențiale au activat și ele această frică și Politică fără Bariere a beneficiat până la un punct de efectele sale pozitive în societate. Ambele surse sunt, însă, în regres. Trebuie, cumva, găsită o nouă sursă care să creeze frică la nivelul clasei politice.
Și, când spun frică nu mă gândesc la panică și ură. Este un calcul al pericolului pe care politicienii îl fac destul de bine de când nu mai există un Traian Băsescu care să îi legitimeze și pe unii și pe ceilalți. Dacă ai cu ce să ii sperii politicienii stau la masă cu tine și lucrați împreună. Dacă frica scade (cum probabil scade acuma frica Comisiei Comune pentru Legile Electorale) se întorc iarăși în lumea lor.
Pe termen mai lung noi partide, chiar și dacă nu au succes electoral, pot activa această frică. Pe termen scurt este, din păcate, mai greu.

Am avut o șuetă nu demult cu domnul Nicosevici de la Advocacy. El îmi spunea că orice ai face politicienii nu pot avea expertiză și nu sunt interesați să “realizeze” lucruri, iar presiunea trebuie să vină din partea societății civile, a academicului, a sindicatelor și oamenilor de afaceri. Ești de acord cu asta și dacă da, atunci de ce faceți voi demersul ăsta, „Politică fără bariere”?

Mda. Da. Dar ne întoarcem la problema cu teama. Presiune plus teamă = succes.

Multe voci din spațiul public s-au plâns că nu există proteste pentru chestiuni legate de clasa politica și lupta împotriva corupției, oamenii preferând să protesteze pentru mediu. (vezi Roșia Montană și protestele pentru defrișări). Cum poți mobiliza/Ce ar trebui făcut ca pentru democratizarea politicii să poți realiza acel bulgăre care a declanșat protestul Roșia Montană?

Este exact logica care omoară în fașă protestele pe teme de corupție. Dar, special pentru tine, o să spun acuma rețeta secretă de acțiune.
1 – ieși în stradă
2 – stai în stradă
3 – cauți să nu antagonizezi alte grupuri care stau în stradă.
Când s-a ieșit în ianuarie 2012 și apoi când s-a ieșit pentru Roșia Montană nimeni nu avea garanția că protestele vor declanșa un bulgăre. Primii oameni și primele zile (lăsând la o parte instigatorii) se hrănesc din dimensiunea morală a protestului. Iar „vocile publice” nu înțeleg această morală; ele ar ieși, dar au nevoie întâi să se asigure că mai vin și alții și, apoi, să fie absolut siguri că nu se va scanda împotriva proiectului politic favorit (după caz, Băsescu, Macovei, Iohannis).
Nimeni nu va ieși alături de acele voci publice dacă nu vor ieși întâi ele și dacă nu vor sta regulat în piața publică chiar și când sunt acolo doar câteva zeci de oameni.

Îmi amintesc într-o discuție cu tine îmi spuneai că lucrurile o să fie mai “normale” și că clasa politică (local, regional, național) va deveni mai responsabilă și performantă începând cu 2020. De ce crezi asta? Pe ce te bazezi când ai spus asta?

Cel mai devreme în 2020. Era un fel de a spune să nu aștepți miracole în 2016.

Am susținut constant coborârea baremurilor pentru înființarea unor noi partide și pentru permiterea independenților prin articolele publicate până acum. Nu crezi că se va ajunge la fărâmițarea clasei politice dacă vom avea foarte multe partide și candidați?

Tendința societății este inversă, de grupare a actorilor politici. Plus că pragul electoral este menținut la 5%, ceea ce ne ferește de fărâmițare. Ce vom vedea în schimb sunt mulți candidați fantomă puși de partide pentru că le obligă legea (ca să evite radierea). Asta e capcana întinsă de Comisia Comună.

Poate aduce democrația excesivă probleme de guvernare? Și aici mă gândesc la alegerile europarlamentare unde 150 de locuri au fost ocupate de extremiști de dreapta sau de stânga care pot împiedica procesul legislative European.

În cantități rezonabile radicalii sunt un vaccin util în corpul politic. Prezența lor le amintește politicienilor că nu țin electoratul captiv. Plus că, de obicei, ajungem să vedem golul de idei din spatele marilor fraze ale partidelor extremiste și populiste. Așa a trecut gloria, PRM, PPDD sau UKIP. Syriza, Podemos și Ciudadanos sunt acum la rând și vor arăta ce au de oferit sau vor muri.

Singura democrație proastă este democrația grăbită. În special referendumurile ca răspunsuri rapide și simple la probleme complexe nu funcționează bine decât în democrația elevețiană.

Ce crezi că o să se întâmple la alegerile din 2016?

Întrebări simple n-ai? Cred că partidele mici nu vor fi pregătite pentru scena națională în 2016. Dincolo de „dezamăgirea față de clasa politică” și alte lucruri, altfel reale, climatul social se îmbunătățește ușor-ușor. Nu mai suntem pe ultimul loc în Europa la acest indicator (ca în 2010) suntem doar pe locul trei sau patru din coadă. Așa că, dacă nu se întâmplă mari prostii, PNL și PSD vor fi într-o stare de echilibru (nu știu care din ele va câștiga).
Pe plan local am putea vedea lucruri interesante în marile orașe unde locuiește tineretul amenințat de șomaj și unde restricțiile legale aplicate partidelor dor mai puțin pentru ai mai mulți oameni la care să apelezi să te susțină.

Cum poți reduce diferența imensă între clasa politica și nevoile cetățeniilor? E o problemă globală. Ce se poate face în acest sens? Cum vezi tu relația cetățean-politic în viitor?

Pe plan mental țările dezvoltate (și noi prin contagiune și întârziere) trăim încă în secolul trecut în care munca și câștigul erau cuplate. Odată cu dezvoltarea tehnologică lucrurile acestea se complică. Politicienii au o înțelegere limitată a binelui și răului adus de tehnologie și nici cât înțeleg nu au curaj să comunice. De aceea, din punct de vedere politic, viitorul este ceva ce ni se întâmplă și nu ceva ce construim. Vorbim despre austeritate vs. un fel de neo-keysenianism dar sunt gata săpun pariuu că ieșirea din criză ne va veni oe altă cale. Oricum, n-am o soluție la această problemă.

Dacă vrei să spui ceva, așa că de încheiere ?…

Urmăriți-ne pe politicafarabariere.wordpress.com sau pe Facebook. Pentru chestii de politichie este civitaspolitics.org . Acesta din urmă are chiar și o secțiune de donații ;).

Mulțumesc și multă baftă în continuare!

Să fie

Andrei Tiut este absolvent al Facultății de Științe Politice, Universitatea București. Este expert în știință politică și cercetare de piață online, co-editor al platformei CivitasPolitics.org

, , , , , , , , , , ,



Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *