Editorial,Lifestyle

Artă și cenzură

4 Jun , 2018  

Pictura murală  din imagine e din Stockholm. Cea de jos din New York. Ambele murale sunt ale artistei suedeze Carolina Falkholt care spune că sexul este asa important dar este considerat prea murdar aşa că lumea se ferește să vorbească despre el. E tabu. Ea vrea să înlăture acest tabu  prin aceste murale imense.

Foto: New York Post, The Guardian.

Pentru a nu fi considerat că discreditez genurile și că am o problemă de gender, vă atașez și acest mural frumos, tot al Carolinei Falkholt care se pare că e unul din cei mai respectați artiști contemporani in Suedia.

Nu înțeleg ce caută atâția tineri in jurul acestei picturi. Oare părintii lor știu? Nu s-a sesizat nici o autoritate pentru a închide această expoziție?  Pentru ei, nu e blasfemie? Sau poate ei, în lumea lor acolo, departe de noi,  acceptă sexualitatea si vorbesc despre ea deschis?

Foto: kungalvsposten.se

Am început cu acest exemplu pentru a povesti despre cenzura expoziției din acest week-end de la festivalul Revolution.  La Revolution un personaj cu mască este prezentat într-un cimitir de penisuri, sugerând “întoxicaţia sexuală” la care este supusă societatea de azi. Copiii își fac selfieuri, autoritățile se sesizează, expoziţia este inchisă.

Baraka este un grup de artişti vizuali absolvenţi şi masteranzi ai Facultăţii de Arte şi Design din cadrul Universităţii de Vest din Timişoara. Nu-i cunosc, nu știu cine sunt, dar cred că și-au luat numele după documentarul din 1992, unul din cele mai puternice filme despre consumerismul societății în care trăim.

Nu văd nici o diferență intre cele două actiuni. Doar mesajele sunt  diferite. Multă lume spune că nu e artă, dar nu știu câți din cei care sunt așa vehemenți au vizitat un muzeu de artă contemporană. Sau măcar o expoziție.

Arta poate fi provocatoare, prin artă se fac declarații socio-politice, arta șochează, nu e doar inspirație si frumusețe. Mă gândesc la Marina Abramovici si cât de puternic am fost impresionat de trăirile sale artistice. Mă gândesc la Andy Kaufmann si la viața sa, la modul ciudat și unic de a face umor la felul cu Jim Carrey l-a interpretat in Man on the Moon, mă gândesc ce gust ciudat am avut in mine atunci când am văzut Anticristul lui Lars von Trier. Filmul acela nu mi-a dat pace o perioadă de timp, m-a răscolit, m-a făcut să mi pun întrebări. Toate astea fac parte din arta modernă, din arta contemporană, de care o societate conservatoare, lipsită de toleranță și cu puternici rădăcini în tr-un ortodoxism fundamental, cu obiceiuri și cutume tradiționaliste nu le poate accepta.

Adică lumea acceptă căcăturile de la TV si emisiunile de 2 bani ale unor televiziuni care promovează scursuri și non-valori si ridică personaje goale de conținut la nivel de star si persoană publică, dar când e vorba de o expoziție cu un mesaj clar, devenim pudici. Dar când vă uitați la Capatos sau la Kanal D, nu sunteți pudici?

Modul cum a fost tratat acest eveniment de către o parte a societății, oameni care s-au arătat intrigați de tupeul artiștilor de la Baraka, cenzura acestui act,  m-a trimis la Milos Forman cu People vs Larry Flint, și de modul în care justiția americană a tratat cenzura revistei Hustler. Si asta se întâmpla in anii 70…..Suntem departe.

Dar să  nu vorbim doar de lucruri din țări mai dezvoltate. Să vorbim despre unele acțiuni de la noi, din perioada interbelică. Daniel Vighi,  un reputat prozator, eseist și publicist român din Banat ce face parte din pleiada de prozatori postmoderni ai generației optzeciste scria pe facebookul său:

Tuturor celor care s-au indignat în legătură cu expoziția de la Muzeul Satului de la Revolution Festival a tinerilor plasticieni le dăm spre vedere revista din mișcarea suprarealistă interbelică a unor tineri precum Gherasim Luca, Jules Perahim, Sesto Pals sau Geo Bogza. Unii au si facut puscărie la cererea lui Nicolae Iorga, dar … a meritat. Așadar, greu cu arta modernă!

Oare ce e mai nasol și nociv pentru evoluția societății: faptul că o majoritate de oameni  consideră o expoziție de artă contemporană ofensatoare pentru gustul sau privirea lor  sau că o expoziție este închisă de către autorități în cadrul unui festival care se cheamă Revolution?!?


Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *