Editorial,Expertiza

Ce ar trebui sa faca Universitatile

6 Oct , 2016  

Invatamantul e un subiect care ma preocupa, pentru ca m-a ajutat sa cresc, pentru ca m-am schimbat si am evoluat datorita lui. Din pacate nu datorita sistemului din Romania. Predau la Universitate si asta ma ajuta sa dau mai departe din putinul pe care l-am acumulat. Am scris si scriu de fiecara data cand am ceva de transmis despre subiect.

Am scris „Impresii” pe blog, dupa primul seminar pe care l-am tinut cu studentii de la Politici Europene si Relatii Internationale. Am promovat ideile inovatoare ale lui Sir Ken Robinson pe blog, in mod repetat, am scris pe Contributors si Adevarul  editoriale despre educatie, sunt parte a proiectului EduCab

Am terminat doua mastere, am facut o scoala postuniversitara, si acum sunt la doctorat. Am studiat in Germania, Belgia, Italia si Ungaria deci am trecut prin 4 sisteme de educatie universitara, plus cel romanesc. Am luat note de la 1 la 5, de la 1 la 20, de la A la F si normal de la 1 la 10. Acest lucru mi-a permis sa am termeni de comparatie, sa inteleg, sa observ diferentele si asemanarile si cel mai important sa vad care sunt cei mai buni. (pacat ca nu am ajuns in State, desi mi-as fi dorit, nu am fost destul de convingator pentru cei din Comisia Fulbright)

Pe departe cel mai bun sistem mi s-a parut cel din Germania, unde imbinai teoria cu aplicabilitatea.  (sunt convins ca americanii exceleaza aici).  Modul in care profesorii vorbeau cu tine, faptul ca puteai sa iti alegi ce vrei sa studiezi, faptul ca aveai niste biblioteci asa mari si asa bogate, multe programe alternative (work-shop-uri, study-visits, excursii tematice de 3 zile) toate astea te faceau sa te implici total in studiu. Am fost acolo in 2006-2007 si nu vorbeam germana cursiv, insa profesorii m-au incurajat mult, ma primeau in audienta, conform programului lor, vorbeau cu mine, ma ascultau.  Da, au program de audienta cu studentii. Veneam dintr-un sistem in  care lumea nu te asculta,  iti dadea in cap si te face prost in caz ca greseai, intr-un sistem in care lumea te asculta si te incuraja sa iti urmezi calea pe care ti-ai ales-o tu singur la inceputul anului…..in fine. Nu despre asta vreau sa vorbesc aici.

Vreau sa scot in evidenta faptul ca o Universitate sau un Program de studiu ar trebui sa iti ofere CEVA dupa ce termini licenta, masteratul sau doctoratul. Si cand zic  CEVA  nu ma refer strict la un JOB ci la o retea de Alumni care sa te sustina cu informatii utile, la un program de internship prin care sa iti dezvolti aptitudinile acumulate in teorie, la o retea/network de oameni profesionisti care pot sa iti dea sfaturi, la un suport pe care o Universitate trebuie sa il ofere studentilor pentru a-i integra pe piata muncii. Daca lucrurile ar fi gandite si structurate asa, ar avea de castigat Universitatea, studentii dar si comunitatea. Daca nu poti sa faci asta, ca Universitate, mai bine tai din locurile respective (sectii neperformante)  si nu inrolezi studenti doar de dragul de a le da o diploma si pentru a plati niste salarii.

Din experienta mea pana acum, in Romania nu cred ca se intampla asta sau daca se intampla cazurile sunt izolate. Exista proiecte pe care unele Universitati le desfasoara insa am impresia ca sunt doar pentru a umple niste foi in excel, cu indicatori, sau pentru a plati salariile cadrelor didactice sau angajatilor. Un  impact asupra studentilor nu am vazut. Programe de genul asta ar incuraja studentii si i-ar stimula, ar face transferul de la universitate spre piata fortei de munca mai usor. E nevoie de gandire strategica si de parteneriate cu sectorul business. E nevoie de networking si sprijin pentru absolventi. Ce fac acum Universitatile din toate astea?

Poza: CampusCluj

, , , ,



Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *