Ce imi place,Jurnal de calatorie,Lifestyle

Cu parapanta

5 Mar , 2016   Gallery

Se spune ca in Pokhara, orasul minunat de la poalele Himalayei, e locul perfect pentru parapanta. Pentru mine a fost o senzatie unica de libertate, amestecata cu adrenalina si frica. Frica pe care o am de inaltime si care a disparut cand am ajuns in aer. E o senzatie placuta sa zbori si sa te lasi purtat de vant.

Am fost singurul din grup care a fost mai sceptic si care nu a vrut sa incerce parapanta. Am realizat insa ca e o sansa si o oportunitate, cu care te intalnesti rar, mai ales intr-o astfel de locatie. Asteptand sa vina instructorii de zbor, l-am cunoscut pe Calin. Calin e instructor de parapanta, e din Cluj si are jobul asta de 6 ani, in Pokhara. Mi-a zis ca vine doar o luna pe an acasa si ca se simte minunat in Nepal.

Am stat in aer vreo 30 de minute cu Rom, un localnic, instructor, care face jobul asta de 5 ani.  Avea 26 de ani. I-am spus ca e prima oara pentru mine si mi-a zis ca e ok. Mi-a zis ca eu sunt fratele lui mai mare si ca o sa aibe grija de mine. Trebuie doar sa ma relaxez, sa ma simt bine, ceea ce am si facut.

In momentul in care s-au desprins picioarele de pamant si am simtit ca incep sa zbor, am inceput sa urlu cat ma tinea gura, de bucurie, de placere, de adrenalina pe care o simteam in stomac. Timp de 30 de minute am fost deasupra Pokharei, un loc minunat, vorbind non-stop cu fratele meu mai mic, Rom. Am vorbit despre Nepal, despre Europa, despre politica, despre jobul lui, despre proiectul EduCab si de ce 4 romani sunt in Nepal. I-am spus ca e un om liber si fericit pentru ca are un asemenea job si pentru ca are grija ca oamenii sa se simta bine, si la randul lui ii face pe altii sa se simta fericiti si liberi.

I-a placut si lui Rom de mine si mi-a sugerat sa incerc si acasa zborul cu parapanta. Probabil ca o sa o fac!

,



Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *