Afaceri Europene,Interviuri,Prieteni & Invitati

Dan Luca despre europenizarea României

8 Apr , 2015  

Pe Dan l-am cunoscut când eram în Bruxelles. Toată lumea îl ştia sau ştie pe Dan Luca la Bruxelles şi de fiecare dată când întrebam pe cineva despre fonduri, joburi, comunicare, public affairs, dezvoltare, răspunsul interlocutorului era: “Ai vorbit cu Dan Luca?”. În 2008 ca membru al clubului RO-UE (un think tank în care erau implicaţi specialişti români de la Bruxelles în domeniul afacerilor europene) am interacţionat direct cu Dan. De atunci am păstrat legătura cu el fie on-line fie în întâlniri directe atunci când merg la Bruxelles. Dan este acum directorul Institutului EurActiv, a fost implicat în politică, oferă consultanţă şi cursuri academice la diferite Universităţi din Belgia, România şi Italia şi se implică direct în europenizarea societăţii româneşti. Recent a participat la un eveniment la Bucureşti despre cum poate creşte influenţa românească în politicile europene unde a susţinut o prezentare a programului “Experţi pentru o Românie Europeană”. L-am rugat să ne răspundă la câteva întrebări.

Dan, cum e văzută România de la Bruxelles?
România face paşi importanţi în procesul de integrare europeană, este din ce în ce mai prezentă la Bruxelles, însă nu suficient de vizibilă pe anumite dosare. Deşi declarativ noi ne vedem ″o ţară mare în UE″ – şi implicit experţii români trebuie să fie implicaţi în toate dosarele legislative sectoriale – impresia este că încă nu ne găsim cadenţa potrivită. Iar vestea mai puţin bună este că inerţia sistemică nu va rezolva această problemă.

Care e imaginea României la Bruxelles? Ce fac românii de acolo pentru a ajuta România?
Avem în prezent 2500 de români care lucrează în Bruxelles-ul european. Vreo două mii dintre aceştia îşi derulează activitatea în cadrul instituţiilor europene, iar restul în corporaţii, federaţii industriale, ONG-uri, firme de consultanţă şi presă. Românii de aici urmăresc cu mare interes dezvoltările din România şi aşteaptă multe de la ţara din care au plecat. Poate problema este că mulţi aşteaptă prea multe de la România.

Din ce cauză crezi că nu suntem mai activi şi prezenţi la Bruxelles în domeniul afacerilor europene, în comparaţie cu alte state? Aici vorbesc şi despre prezenţe private şi cele din sectorul administraţiei publice, sindicatelor, ONG-urilor sau universităţilor. Sunt unele mişcări în prezent, însă dacă comparăm cu Polonia de exemplu, vedem cât de departe suntem de sectorul afacerilor europene şi de Bruxelles. De ce?
E drept, Polonia şi-a consolidat locul 6 ca putere politică în UE şi acum toată lumea vorbeşte la Bruxelles despre “Top 6 ţări în UE” (alături de Germania, Franţa, Marea Britanie, Italia şi Spania). Polonia poate să fie un exemplu pentru România, şi dacă vorbim de regionalizare, şi dacă vorbim de reprezentarea intereselor la Bruxelles. Avem o simetrie de interese cu Polonia, ei sunt preocupaţi de Marea Baltică şi vecinătatea estică, şi noi vrem stabilitate la Marea Neagră. Am vizitat de multe ori Varşovia în ultimii 5 ani şi pot să vă confirm că dezbaterile despre dinamica europeană au un nivel mult mai ridicat decât în ţara noastră. La noi încă canalizăm totul pe accesarea fondurilor europene (vârful unui iceberg, din punct de vedere al unei ţări membru UE), fără a vedea însă avantajul de a activa în clubul european (“partea de sub apă”). Cultura administrativă, modul de a face politică în România şi chiar frica de “străini” fac din România un jucător modest pe palierul comunitar.

Povesteşte puţin despre programul guvernamental pe care l-ai propus: “Experţi pentru o Românie Europeană”
Este o propunere care s-a născut din conștientizarea faptului ca avem nevoie să gândim o Românie contemporană. În plus, e nevoie să dezvoltăm oferte reale în administraţia românescă pentru a pregăti Preşedenţia UE a României din a doua partea a anului 2019. Totul este conceput pe baza programului guvernamental „Corpul de consilieri pentru integrare europeană” (din 2003), reactivat acum la nivel de „experţi europeni” şi extins la nivelul local. Da, România trebuie să-şi pregătească cadre pentru a înşuruba mai bine ţara noastră în mecanismul european. Iar Preşedenţia UE este o oportunitate. În 2019, România va deţine “Preşedenţia celor 10 formaţiuni ale Consiliului”. Consiliul este sprijinit de Comitetului Reprezentanților Permanenți ai guvernelor statelor membre ale Uniunii Europene (COREPER) și cele peste 150 de grupuri extrem de specializate și comitete care formează “grupurile de pregătire ale Consiliului”. Dacă avem 150 de grupuri specializate (ca cele din ianuarie 2015), și dacă alocăm ca ţară doar 3 experţi pe fiecare domeniu, cifra e impresionantă. Şi asta pentru cel puţin 18 luni, fiindcă vom avea o preşedenţie în trio, cu Austria şi Finlanda (1 ianuarie 2019 – 30 iunie 2020). Programul propus rezolvă şi această problemă a experţilor români necesari în grupurile de lucru sectoriale.

Crezi că va fi sprijinit din partea politicului şi va avea susţinere din partea Guvernului fie actual, fie cel de după 2016?
Deja propunerea a fost prezentată atât la nivelul Preşedenţiei României, cât şi al Guvernului României. Iar recenta dezbatere de la Bucureşti – din 19 martie 2015 – ne-a convins pe toţi despre necesitatea unui astfel de program guvernamental. Concursurile pentru identificarea şi pregătirea experţilor trebuie lansate încă de anul acesta. 2016 este prea târziu pentru a avea o Preşedenţie de succes în 2019.

Una din problemele majore este legată de administraţie. Crezi că reforma administrativă şi reducerea birocraţiei se va realiza mai uşor în viitor? Ştiu că este o problemă care apare şi în celelalte state membre UE. Cum crezi că va performa România pe viitor?
România, are o problemă cu birocraţia. Simplificarea procedurilor birocratice este însă un proces de durată, care trebuie foarte bine calculat, probat, asimilat şi aplicat. La asta ne poate ajuta mult şi digitalizarea. Să nu uităm că – în cadrul Agendei 2020 – România s-a angajat să îşi reformeze adminsitraţia până la sfârşitul anului 2016. Programul pe care îl propunem – cel cu experţii europeni – este doar o componentă a acestei reforme.

Subsidiaritate, multi-level governance, dezvoltare regională, absorbţie de fonduri. Primele două sunt concepte europene, ultimele două sunt strâns corelate cu primele două. Crezi că sunt şanse pe viitor ca acestea să funcţioneze eficient şi implicit să ne dezvoltăm prin absorbţia de fonduri?
Este importantă sincronizarea regionalizării României cu reforma instituţională europeană (care va urma probabil alegerilor din Marea Britanie din 7 mai 2015). Deşi nu ar trebui să aşteptăm miracole cu privire la absorbţia fondurilor europene, o regionalizare cu o bună implementare va ajuta şi la acest capitol. În al doilea rând, regionalizarea ar fi o mană cerească pentru o serie de autorități locale, mai mult sau mai puţin vocale, care şi-au dorit, indiferent de regiunea istorică în care s-au aflat, mai multă autonomie de acţiune. Regionalizarea va însemna pentru autorităţile locale o oportunitate de a arăta că “se poate”, că îşi pot gospodări bine localităţile, dar şi o mare responsabilitate: succesul regionalizării depinde de cât de serios îşi iau autorităţile locale rolul în serios. În al treilea rând, paradoxal, regionalizarea este o oportunitate pentru planul central, de multe ori “statul, guvernul, Bucureştiul” fiind de vină pentru orice lucru care nu se face sau care se întâmplă greşit. Or executivul, administraţia centrală, pot spune bine merci: “ne pare rău, doamnelor şi domnilor, dar acest lucru nu este de competenţa noastră, felicitări, aveţi atribuţii”. Competenţele vor însemna mai mult ca oricând responsabilitate. De aceea, e important ca regionalizarea să fie cât mai clară ca mecanism de funcţionare şi atribuţii la diferite nivele.

Ce părere ai despre descentralizare şi regionalizare, un subiect atât de tabu pentru România. Crezi că societatea românească a înţeles cum poate valorifica această descentralizare? Crezi că după 2016 se va relua ideea eşuată în 2014 a reorganizării administrative a României?
Regionalizarea e un proces necesar într-o ţară care a avut mult prea mult timp mania centralizării. Nu trebuie să uităm care sunt tendinţele europene şi globale. În UE, tendinţa este spre accentuarea principiului subsidiarităţii şi spre federalizare, pe model german; aşadar tendinţe care merg mână în mână cu ideea de regionalizare. O regionalizare de succes va îmbunătăţi implicit relaţia noastră cu polul puterii europene, Bruxelles-ul. Sunt principii care trebuie respectate.

Să ne întoarcem la Bruxelles: ca expert pe afaceri europene ce le transmiţi celor care îşi caută un job la Bruxelles, fie în instituţii, fie în privat?
Dacă ne referim la educaţie (formală), cei care vor să lucreze în Bruxelles-ul european trebuie să aibă deja o diplomă, chiar dacă aceasta este dintr-o universitate românească. Un master efectuat într-o ţară vest-europeană este, de asemenea, extrem de util. Limbile străine sunt foarte importante. Fără limba engleză nu se poate face nimic, franceza este un punct în plus, iar dacă ai cunoştinţe de limba germană, este şi mai bine. Italiana şi spaniola nu fac diferenţa, fiind mulţi italieni şi spanioli în Bruxelles. Dacă doriţi să lucraţi în Bruxelles, căutaţi să înţelegeţi mai mult decât mecanismul instituţional, să vă specializaţi treptat pe anumite politici sectoriale, fie cea de mediu, energie, trasporturi, finanţe. Nu dă bine dacă la un interviu nu ai habar ce reprezintă prescurtări precum WWF sau CEFIC şi soliciţi un job ca expert pe politicile de mediu.

Şi un mesaj european de final:
România trebuie să se mobilizeze, să nu ne prindă încă “adolescenţi europeni” Preşedinţia română a Consiliului UE, în 2019. E important să reuşim să aprindem „farul românesc la Bruxelles”, aşa cum îmi place să spun când mă refer la reprezentarea intereselor noastre naţionale, în loc să bâjbâim cu mai multe lanterne.
Desigur, pe de altă parte, interesul României este să atragă cât mai multă forţă de muncă calificată înapoi în ţară, dar nu poţi frâna oamenii care doresc să lucreze în străinătate, şi nici nu poţi cere celor stabiliţi acolo cu familiile lor să lase totul doar de dragul patriotismului. Globalizarea este o realitate!

Dan LUCA este în prezent Directorul Institutului EurActiv din Bruxelles. Este stabilit la Bruxelles din 1997, fiind de asemenea profesor la universităţi din Bruxelles, Bucureşti şi Cluj. În 2003 a înfiinţat Clubul ″România-UE″ Bruxelles, iar în 2009 primul think-tank românesc din Bruxelles, GrupRomânia.

, , , , ,



Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *