Editorial

De ce s-ar intoarce tinerii in Romania?

11 Mar , 2016  

Acum doua saptamani am participat la Cotroceni la evenimentul organizat de Presedentie “Diaspora, vector de dezvoltare”, eveniment unde au fost prezenti  presedintele Iohannis si premierul Ciolos,  consilieri prezidentiali, tineri si prieteni pe care ii cunosc implicati in diferite organizatii si proiecte. Acolo a fost prezentat si proiectul Repatriot, proiect despre care am scris pe blog. Evenimentul a continuat cu work-shopuri pe diferite tematici. Cred ca e un lucru bun ideea unui astfel de eveniment, insa nu am vazut un “output” al evenimentului.

Ideea acestui eveniment era cum sa participe diaspora la procesul de dezvoltare a Romaniei, si cum sa atragem tinerii plecati  in Romania. Nu am inteles cum se va realiza acest lucru, insa probabil genul de proiecte Repatriot, poate fi un inceput. Prea micut si prea firav insa….De ce? Pentru ca stiu prin ce frustrari si ce zbateri trece un tanar care a decis sa se intoarca si sa se implice.“Scrisori catre Romania” si “Pe voi, cei care ati studiat in Europa, cine va recomanda?” sunt doua texte publicate care exprima aceste frustrari.

Acest text, unul personal de altfel, a aparut in 2010 pe blogul jurnalistei Sanda Nicola, careia i-a placut povestea mea si a decis sa o publice.

Am studiat in Europa. Am lucrat in Europa. Am venit acasa sa facem ceva. Nu am reusit. Ce ne ramane de facut? Punct si de la capat. Si daca o luam de la capat, merita sa ne consumam energiile pe aceleasi idei si idealuri? Frustrarea devine mai persistenta cand aud intelectuali care vorbesc despre migrarea inteligentei romanesti, despre “romani care lucreaza in occident si pe care nu am stiut sa ii valorificam.”

Am citit multe articole aparute la sectiunea « De ce sa mai ramai in Romania » si opinia mea se identifica cu multe dintre parerile autorilor insa as dori sa impartasesc si eu din experienta mea. Imi iubesc tara si iubesc zona in care m-am nascut. Am plecat la studii, cu bursa, tocmai de a scapa de tara pe care o iubeam. Asa simteam. Simteam ca tara pe care o iubesc nu ma apreciaza si doream sa imi caut norocul in alta parte. Eram sigur ca odata plecat nu o sa ma mai intorc. Am ajuns sa studiez si sa lucrez in doua tari diferite ale Europei de fiecare data adaptandu-ma sistemului respectiv. Ma gandeam din ce in ce mai mult la Romania si la faptul ca trebuie sa ma intorc ca sa “fac ceva”. Am inceput sa acumulez convins ca ma voi intoarce in tara pentru a concretiza tot know-howul. Vroiam sa ma intorc si sa lucrez in zona in care m-am nascut si sa intreprind proiecte complexe pentru aceasta regiune care este una dintre cele mai slab dezvoltate din tara. Ma simteam mandru si norocos ca puteam sa realizez acest lucru, mai ales ca domeniul ales de mine era unul deficitar Romaniei.

La sfarsitul lui 2008 m-am intors in tara cu ganduri mari pentru a ajuta la reforma sistemului administrativ din Romania si pentru a atrage cat mai multe fonduri europene pentru zona in care m-am nascut. Au urmat o serie de intalniri cu oameni care conduc zona respectiva, primari, presedinti de Consiliu Judetean, politicieni. Majoritatea m-au felicitat pentru proiectul propus si m-au asigurat ca vor face tot ce este posibil sa il puna in practica. Suntem in martie 2010, proiectul a ramas la stadiul de proiect si am renuntat sa mai sper ca voi putea schimba ceva. Probabil in septembrie voi incepe din nou sa studiez ca bursier intr-o tara europeana. Nu stiu daca voi incerca din nou sa imi indrept privirea spre Romania dupa terminarea studiului. Cu siguranta voi cauta oportunitati in Europa, probabil posibilitatea de a continua studiile cu un doctorat. Acum sunt din nou la stadiul din 2006, atunci cand am plecat ca si bursier. Sunt satul de kitschul din Romania, sunt satul de balacareala politicienilor, de mass-media din Romania, de sistem in general. Citesc si recitesc saptamanal cele doua articole ale lui Cartarescu “Falimentul nostru moral” si “Sentimentul romanesc al isteriei”, urmaresc pe internet emisiuni ale lui Octavian Paler sau Catalin Stefanescu si incerc sa regasesc forta interioara constructiva pe care am pierdut-o.

Am obosit, am pierdut increderea in oameni, atitudinea pozitiva a disparut dupa atatea promisiuni neimplinite, imi lipseste vitalitatea, speranta si idealurile. Toate energiile pozitive au fost spulberate de “sistemul romanesc” si cel mai grav increderea in sine e pe cale sa se dizolve. Si cat de greu a fost de cladit! Ma simt dezamagit si ma gandesc ca trebuie sa incep din nou. Voi incepe si voi reusi pentru ca sunt consecvent si ambitios. Dilema pe care o am este daca merita pe viitor sa incerc sa mai fac ceva pentru tara sau sa incerc sa renunt la aceste “idealuri marete”, cum imi spun prietenii. Ma doare sa aud prieteni ca imi spun ca sunt “visator” si ca doresc sa schimb lucruri care nu pot fi schimbate si care nu doresc a fi schimbate. Sunt tineri ingineri, doctori, profesori care traiesc in acest sistem si se complac in aceasta gandire bolnava a sistemului romanesc. Au pierdut speranta in reconstructie tocmai datorita faptului ca au trait asa mult aici si au facut compromisurile “necesare” unui anumit confort personal. De aceea poate speranta vine din randul celor care au studiat in Europa. Insa sistemul romanesc este pregatit sa primeasca oameni cu idei inovatoare, care s-au scolit in occident? Romania este pregatita pentru reforma? Chiar se doreste sa se schimbe ceva sau acest discurs il regasim numai in retorica politicieniilor demagogi din Romania?

Au trecut 6 ani de atunci. Cam asa simteam in 2010 si sincer multe nu s-au schimbat. Trebuie stomac si nervi pentru cei care se intorc. Trebuie solutii din partea decidentilor ca sa fie integrati pe specializarile lor, de care e atat de mare nevoie in Romania. Cine are atata rabdare? Decidentii?…Nu cred…Cei care au plecat?…Nu cred….Iti trebuie un dram de nebunie si o conectare spirituala cu locurile/prietenii de aici pentru a te intoarce…si asta pentru ca solutii/proiecte/programe, din pacate, deocamdata nu exista.

, , , ,



Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *