Pe Nicu l-am cunoscut in 2007 in Bruxelles. Am facut parte din echipa de fotbal a Romaniei de acolo si aveam meciuri intr-un campionat de amatori, pe teren mare, 11 vs 11, cu arbitrii, echipament oficial, antrenamente, antrenor. Eram bine organizati si era o metoda faina de a socializa. Jucam cu alte tari, iar pe vremea aceea Italia si Polonia erau adversarii nostri principali. Lui Nicu i se zicea, “Gurita”, tocmai din cauza ca juca pe postul lui Contra si dadea totul pe teren. Ne-am imprietenit imediat si m-am bucurat cand m-a invitat in Antwerp la concertul Nightwish, desi nu eram fan. A fost fain si acest gest ne-a apropiat si mai mult. Am tinut legatura tot acest timp cu el, mai mult de la distanta si cateva intalniri sporadice in Bruxelles. Ultima oara a fost gazda mea acolo si am avut mai mult timp sa povestim. Nicu e implicat in chestii importante si misto si am zis sa-l invit si la mine pe blog sa va povesteasca despre ce este vorba.   FOTO: roxanastefanescu.com

Salut Nicu. Locuiesti in Bruxelles din 2007. Povesteste-ne putin despre cum ai ajuns acolo si ce faci acolo de atata timp?

In primul rand, multumesc pentru descriere, imi era dor sa mi se spuna Contra. Ce imi placea la fundasul nostru dreapta era exact chestia asta: ca indiferent de evolutia meciului, el lasa totul pe teren. Lectie pentru noi in tot ce facem.

Am venit in Bruxelles intr-o perioada de entuziasm in privinta aderarii noastre la UE. Eram prima generatie de romani care intra in noul angrenaj si a fost multa munca de pionierat. Daca e sa-mi exprim un pas ar fi acela ca la 9 ani distanta (!) inca ne comportam ca un nou venit, si ne plangem des ca UE ne cere asta si cealalta. Este vremea sa ne maturizam si sa avem incredere sa fim jucatori si nu spectatori in meciul UE si sa dam totul pe teren.

Referitor la ‘cum am ajuns acolo’, stii bine ca nu e o idee de pe o zi pe alta, ci e o constructie pe care o faci, prin lucrurile pe care le inveti, limbile straine, placerea de a lucra cu altii de alte nationalitati. In concret insa, exista un examen de trecut care se numeste EPSO si care a devenit al naibii de competitiv. Insa tuturor care incearca le spun: mergeti la victorie, pentru ca este o cariera la mijloc, nu doar un simplu job.

Acum lucrezi in cadrul Parlamentului European, insarcinat cu relatiile cu SUA. Poti sa dezvolti putin?

Ma ocup de relatia cu Congresul american. SUA, care este partenerul nostru principal, nu este intotdeauna si partenerul cel mai facil. De fapt as spune ca metafora conform careia e ca intr-o casatorie, la care trebuie sa lucrezi constant se aplica si aici.

Cred cu tarie ca noi si Statele Unite avem valorile cele mai apropiate unii de altii din lume. Dar avem si diferente semnificative. Eu lucrez la aspectul de intelegere si dialog intre parlamentarii europeni si congressmanii americani. Temele sunt multe, insa lucrez in special pe tratatul comercial si economic in curs de negociere (TTIP), pe aspecte legate de politica digitala, pe chestiunea vizelor, o intreaga paleta de chestiuni – nu toate usoare.

Ce pot remarca insa deja este ca relatia se intareste cand este testata. Si noi avem nevoie de ei, la fel cum ei au mare nevoie de noi.

Esti implicat si in TTIP (The Transatlantic Trade and Investment Partnership). Poti sa explici mai pe intelesul tuturor ce inseamna si care sunt plusurile si minusurile? De ce crezi ca multa lume nu e de acord cu el?

In primul rand, ce o sa-ti spun o sa te dezamageasca, in sensul ca este un tratat in curs de negociere si deci nu un produs finit. Exista insa probleme semnificative pe care negociatorii trebuie neaparat sa le ia in considerare. In primul rand, comunicarea este deficienta. Exista multe studii care arata cresteri concrete ale PIB din comertul crescut ce ar rezulta, investitii reciproce, mobilitate profesionala transatlantica, oportunitatea de a fixa standarde globale, si multe altele.

Acest mesaj nu ajunge la oameni. In curand voi publica un studiu alaturi de colega mea Sabina Ciofu, in care aratam cu date si modele statistice cat de prost sta TTIP pe comunicare. Ma bucur foarte tare ca Cecilia Malmstrom a avut ofensiva recenta pe transparenta, in care ofera dreptul de a vedea acordul reprezentantilor politici ai statelor membre si publica regulat pe site evolutia negocierilor (lucru complet atipic pentru o negociere internationala). In secolul XXI, cu atat acces la informatie, lumea nu va mai accepta politica asa cum era facuta cu decenii in urma.

Cum vezi evolutia TTIP-ului din punctual tau de vedere?

Cineva spunea ca e momentul NAFTA al Europei. Acordul nord-american nu a fost nici el foarte popular cand se negocia in anii 90, insa a adus multe beneficii celor trei participanti, SUA, Canada si Mexic. Totul depinde insa de calitatea negocierilor, ce obtinem de la americani, asa incat oamenii sa poata vedea avantajul. Sa nu uitam ca exista ratificarea, atat de catre Parlamentul European, cat si (in functie de continutul tematic si competenta respectiva) de parlamentele nationale.

Eu incurajez lumea sa cerceteze, sa citeasca, sa intrebe. Sa nu ne multumim cu slogane ce ne sunt oferite dintr-o parte sau alta.

Cu putin timp in urma ai terminat un program de politici publice la Washington. Cum a fost? Care e diferenta intre Europa si SUA, la nivel de studiu academic si de piata a fortei de munca? De ce sunt ei mai bine conectati si au o abordare mai practica?

Am povestit mai demult cum cel mai impresionat am fost de studentii chinezi, nu am vazut la nimeni asa o etica a muncii. Multi dormeau in biblioteca cu capul pe tastatura calculatorului, nu pentru ca erau fortati, ci pentru ca isi doreau foarte mult sa performeze.

Mi-a fost reprosat ca doresc un astfel de viitor Romaniei. In niciun caz, insa trebuie sa recunoastem ca asta e concurenta noastra, asta e lumea globala in care traim, cu chinezi, africani si sud-americani care abia asteapta sa ne depaseasca si cu o oarecare ranchiuna pentru trecutul dominat de vestici (da, suntem considerati vestici in zilele noastre).

Traim din pacate din nostalgie, a vremurilor mai bune din perioada pre-2008. Aceste vremuri nu se vor intoarce usor, ca sa nu vorbesc de faptul ca se vor complica din punct de vedere al securitatii. Granitele noastre la sud si la est sunt in flacari. La toate astea, atat Europa, cat si fiecare stat membru in parte trebuie sa dea raspunsuri pragmatice si sa faca salturi importante.

Referitor la piata academica, desi americanii nu performeaza la fel ca asiaticii in testele PISA, la nivel universitar insa nu au adversar , iar noi europenii ramanem in urma inclusiv aici. Doua lucruri mi-au placut: in sectorul meu, al politicilor publice, axarea pe date si modele economice si statistice. Adica nu schimbam politici pentru ca asa bate vantul, ci le schimbam pentru ca asa e rational (sa nu se inteleaga ca rezultatul politic final e mereu rational).

Doi, concentrarea pe puterea omului de a inova si porni o afacere, si facilitarea acestui proces. Trebuie sa trecem de mentalitatea ca patronul este un capatuit si trebuie pedepsit. Daca este corect, patronul este un om care ia mult risc asupra sa si da si altora locuri de munca. Se vede insa schimbarea asta si la noi, vad cat mai multi antreprenori in IT, in design, in retail online, si e bine ca e asa.

Acolo l-ai intalnit pe Tianu si practic acolo s-a nascut ideea proiectului I74. Am fost de curand la Formul CEASAR iar Tianu te-a mentionat in discursul de inceput. Cum v-a venit ideea si cum ati reusit sa mobilizati atata lume, din atatea tari, sa se implice intr-un proiect national?

Tianu e un om foarte misto. Lucrez cu el pe i74 de mai bine de un an de zile si in multe momente cand tentatia era sa trenam, sau s-o lasam balta, a intervenit cu tarie si viziune. Daca nu l-ati intalnit inca, vi-l recomand, este foarte tare pe leadership.

Ideea a pornit din timpul protestelor impotriva proiectului Rosia Montana. Noi am vrut mai mult decat doar sa protestam, am vrut sa facem ceva concret. M-am saturat de scrisori deschise, post-uri siropoase si lamentari colective. Nu domne, de aia exista democratie – sa scrii legi, sa faci presiune ca ele sa treaca.

i74 a pornit cu acest spirit. Si dupa ce am venit cu multe idei despre ceea ce se poate face – multe din ele crete si netestate in realitate – am zis ‘da, domne. Hai sa schimbam regulile jocului’, adica modul in care functioneaza Parlamentul Romaniei.

Cum vezi evolutia I74 si cat de mult timp va va lua sa strangeti cele 100 de mii de semnaturi?

Uite cum stau lucrurile acum. Avem un produs excelent, verificat si discutat cu multi oameni buni pe drept constitutional. Avem o reactie pozitiva a oamenilor – cand am strans semnaturi la Sibiu de sarbatori cam 9 din 10 oameni cu care am vorbit au si semnat pentru i74.

Ca sa ajungi la 100 de mii este insa al naibii de anevoios. De aceea avem in continuare mare nevoie de voluntari, de oameni ca noi, care-si iau din timpul lor pentru o cauza comuna. Daca din cititorii tai sunt oameni care vor sa ne ajute, ii rog sa ma (ne) contacteze, prin www.i74.ro.

Referitor la legea initiativei cetatenesti, trebuie sa-ti spun ca aceasta e musai sa se schimbe. Nu pentru noi, ci pentru orice cetatean va vrea de acum incolo sa schimbe ceva in Romania. Legea actuala, din 1999, prevede ‘dosare cu snur’ si alte ineptii ce tin de un alt secol.

Premierul Ciolos a avut in vedere acest aspect in programul lui de guvernare, contam pe el sa schimbe aceasta lege vetusta care nici macar nu pomeneste online-ul in vreun fel. Un exemplu aici ar fi echivalentul european, care iti permite sa iti descarci lista de semnaturi, sa o semnezi si s-o trimiti mai departe, nu in 6 luni, ci intr-un an.

Unii prieteni spuneau ca abia in 2020 vom ajunge la o maturitate politica care sa permita o clasa politica performanta si competitiva, cu oameni bine pregatiti si integrii, fie ca vorbim de Guvern sau Parlament. Tu ce zici?

Nu imi plac pronosticurile. Tare mi-ar placea sa le citesc pe cele facute in 2014 despre 2015, sunt convins ca nimeni nu a mentionat refugiatii, schimbarea guvernului in urma unui mars de indignare al tinerilor, si multe alte evenimente cu adevarat cu impact.

Unii le numesc lebede negre, pentru ca sunt rare si neprevazute, insa vedem ca neprevazutul produce schimbare.
Asa ca pentru 2020 eu nu doresc decat o buna intelegere a mecanismelor dupa care functioneaza lumea, indiferent de cine e la guvernare.

Iar despre clasa politica, da, este momentul sa apara si altii. Sa apara si altii pe stanga, pe dreapta, un partid ecologist, etc. Eu si generatia mea nu ma simt de exemplu reprezentat in momentul asta.

Reforma, Schimbare si Democratie incepand cu 2016 pentru Romania? Sau partidele politice se vor repozitiona, rebrandui si vor castiga alegerile din 2016? Crezi in aparitia noilor miscari politice si civice care pot influenta Romania?

Nu sunt deloc un comentator politic talentat, chiar prefer sa evit parerile in zona asta. Dar da, este loc mult pentru noi partide, noi miscari civice. Partidele se vor repozitiona si ele insa provocarea este daca vor vopsi doar gardul sau daca vor reface si temelia casei. Mi se pare un lucru bun sa existe mai multa concurenta pe piata asta care a fost multa vreme un oligopol.

Revenind la afacerile europene, cum vezi pozitionarea Romaniei si a romanilor la Bruxelles? Stii foarte bine ca eu promovez ideea de lobby regional si din pacate aici nu stam prea bine. Cum vezi tu de acolo, imaginea Romaniei la Bruxelles, fie ca vorbim la nivel institutional, fie ca vorbim de privat sau de romanii din Institutii?

Imaginea Romaniei este cum ne-o facem in momentele cheie. Nu se poate schimba din pix, cu vestite frunze carpatine. Imaginea este mult imbunatatite cand apar oameni ca tine, care marseaza pe o idee buna, cum e intarirea rolului regiunilor atat pentru eficienta interna, cat si pentru acces european crescut.

La Bruxelles, ca si la New York, ca si la Londra, ca si in Madrid, exista o garnitura de romani foarte talentati si apreciati de colegii lor. Acest lucru imbunatateste si el imaginea Romaniei.

La nivel institutional, s-au intamplat lucruri de foarte bun simt de cand ii avem pe Iohannis si Ciolos in conducerea tarii. Unul din ele este prezenta in Consiliu a premierului, un lucru ce tine de normalitate. Presedintele aduce si el mult in ecuatie, este un om care impune respect si incredere la Bruxelles.

Cum crezi ca ar trebui sa evoluam si sa ne coordonam, astfel incat in 2019, atunci cand vom detine Presedintia UE sa ne miscam strategic?

Ceasurile sunt deja inaintate, dar inteleg ca exista pregatiri la nivelul ambelor palate, ceea ce e foarte bine. Dincolo de presedintiile imediat precedente si urmatoare (Austria, Finlanda), trebuie sa ne coordonam si cu altii, din experienta carora putem invata mult.

In prima faza, este necesar un proces de urmarire atenta nu doar a procedurilor, ci si a evolutiei dosarelor, ca la date de 1 iulie 2019 sa stim exact ce avem de facut. Polonia (un exemplu care stiu ca-ti place) a dublat eforturile de personal si a atras functionari europeni de nationalitate poloneza secondati in institutiile nationale pentru a beneficia de cunoasterea lor intima a institutiilor europene.

De incheiere, transmite-le te rog un mesaj celor care citesc blogul:

Ganditi critic, participati activ.
Daca am discuta critic si ne-am implica pe fiecare lege a tarii, Romania ar fi foarte castigata.

Mult Spor si Multa Energie pentru 2016 Nicu!

Numai bine, keep on rocking.

, , , , , , , , ,



Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *