Pe Radu l-am cunoscut în Bruxelles prin 2008. Eram ca și el membru al clubului Ro-UE, un think tank care  se constituise într-un element de opinie obiectiv și independent în ceea ce privește relațiile dintre România și UE şi care încuraja eforturile de integrare ale României în Uniunea Europeană. Tip jovial și comunicativ am păstrat de-a lungul timpului o relație de prietenie, fiind în permanență în contact cu el on-line sau prin scurte întâlniri în București. Radu a fost tot timpul bine ancorat în realitate, fiind unul dintre puținii oameni pe care îi cunosc care înțeleg cu desăvârșire semnificația cuvintelor lobby & networking și asta poate și din cauza faptului că a activat 5 ani la Bruxelles, fie în instituții, fie în privat. Între timp s-a întors acasă, a fost implicat în consultanță politică, a ajuns lider emergent NATO iar de ceva timp este consilier onorific al primului-ministru pe probleme de politică externă. Apare destul de des pe la televizor, fiind unul dintre analiști, însă cum eu nu mă prea uit la televizor am zis să îl întreb ce mai face și care mai sunt preocupările lui. A ieșit interviul acesta:

Salut Radu. Cum ești? Ce te frământă chiar acum? Spre ce îți canalizezi energiile?

Bine spre foarte bine. Pregătesc, alături de alți câțiva buni prieteni și profesioniști, noi proiecte transnaționale, surpriză. E bine să fii mereu în mișcare, atât pentru propria minte cât și pentru binecunoscutul sfat de business: “€œkeep them guessing”. În rest, dincolo de pregătiri de viitor, trăiesc în prezent, și comunicarea politică îmi ocupă cea mai mare parte din energie. Mă interesează să ajut, pe cât pot, la profesionalizarea dezbaterii și comunicării politice în România. Românii sunt gata pentru nivelul următor, pentru o dezbatere mai serioasă, pe bază de argumente, inclusiv în materie de politici publice, ni s-a luat de capete date în gură. Oamenii politici care încă nu au înțeles asta și în continuare cred că pot crește doar pe bază de atacuri personale și limbaj de proastă calitate vor aparține curând doar trecutului.

Ai înființat Smartlink Communication. Ai încercat să te focusezi pe investiții străine și pe consultanță politică. Sunt două chestii sinergice oarecum, ce a “€œmers” mai bine din perspectiva antreprenorului?

A mers foarte bine tot ce ține de “€œexport”, pe baza contactelor deja existente la Bruxelles, Londra și în alte capitale. În rest, sfatul unui bun prieten antreprenor român, cum că indiferent cât ne agităm e bine să nu uităm că mai devreme de doi ani nu vom reuși cu adevărat, a fost perfect potrivit situației, din 2014 am decolat cu adevărat. Comunicarea politică a crescut pe măsură expunerii publice crescute anul trecut: vrei nu vrei să recunoști, televizorul contează, nu social media îți da autoritate în mediul politic, ca analist / consultant cel puțin.

Continui cu Smartlink sau jobul de consilier îți mănâncă tot timpul? Cum e ca și consilier onorific al primului-ministru, mai ales pe externe? Care sunt provocările?

Eu nu mă mai ocup în companie decât de contacte externe și de strategie politică, și aici poziția onorifică merge oricum pe linia priorităților și contactelor pe care le aveam din ultimii ani de muncă în străinătate. Țin mult la imaginea României și cred că putem face foarte multe lucruri bune în lunile și anii care vin. În ceea ce privește provocările, ele țin de lebedele negre pe bandă rulantă din politică românească, precum și de managementul energiei personale. Lebedele încet încet se răresc, Palatele se respectă între ele, la nivel de aleși și consilieri, începem să ne consumăm mai multă energie externă decât pe bătălia internă. În ceea ce privește energia personală: până în decembrie munceam cam 14 ore pe zi, din decembrie până în martie de când cu “€œonorificul” am lucrat vreo 16 în medie, și doar din aprilie am reușit să mă echilibrez la ceva mai decent, gen 12 ore eficiente pe zi – de la strategii la întâlniri; am eliminat din agendă tot ce era cât de mic balast, inclusiv social media pe care nu mai petrec mai mult de o oră pe zi în total, chiar dacă par prezent tot timpul. Plus, un mare secret e că nu mai mă văd decât cu cine îmi place, și așa nu mă încarc deloc negativ, foarte rare sunt excepțiile de la regulă.

Am fost colegi în clubul Ro-UE și am colaborat la lansarea raportului din 2008. După 7 ani se pare că sunt aceleași probleme, ba mai mult se pare că cetățenii români au devenit mai eurosceptici decât în aceea perioadă. De ce s-a înrăutățit această situație? De ce nu am avut success în această integrare? Suntem totuși încă departe de Europa și de Bruxelles….

Cred că a fost o chestiune de management defectuos al așteptărilor. Pe de-o parte, ne-am bucurat, la nivel de factori decizionali sau toţi cei care lucram în domeniul afacerilor europene, să vedem românii atât de entuziaști cu privire la UE, mai ales cu privire la banii europeni și la mobilitate. Iar bucuria asta nu a venit cu nicio notă de subsol cu privire la faptul că nu vin așa ușor, fără proiecte serioase, ouăle de aur. În al doilea rând, cred că românii așteaptă o clasă politică și o administrație la standarde europene, și aici trebuie lucrat accelerat în anii care vin, mai ales având în vedere două momente simbolice: 100 de ani de la Marea Unire în 2018, și Președinția Română a UE în 2019. Avem nevoie de o modernizare a administrației românești, corupția nu e singură problemă a României, investiția în capitalul uman ar trebui să fie și ea o prioritate a agendei publice.

Ai scris nu demult pe facebook că pregătești surprize. Nu îți cer să ni le dezvălui însă suntem curioși despre ce este vorba, dă-ne niște indicii.

Deocamdată sunt discret, dincolo de creșterea nivelului de așteptare, mai ales că surprizele sunt variate, nu e una mare și atât. Ceea ce pot spune că sunt plăcute, că țin o parte de gândirea strategică românească în următorii ani, iar altele țin de conectarea noastră mai puternică la o serie de capitale cheie. Iar o parte din surprize sunt desigur doar chestiuni de business, pe care le pregătesc cu colegii mei, în afară Europei.

Ai fost la Bruxelles nu demult. Cum ne mișcăm acolo și ce ar trebui să facem pentru a fi mai vizibili?

Da, merg acolo de altfel relativ des, pentru că e un oraș cheie, unde amândoi avem mulți prieteni și multe contacte. Cred că trebuie să înțelegem în România că nu va există nicio revoluție românească în materie de Bruxelles, și nici nu are de ce, există însă evoluție. Așa cum în fiecare mediu, unii sunt mai activi ca alții, și la Bruxelles, începem să avem unii români, nu bine ci foarte-foarte bine conectați și influenți, fie că vorbim de europarlamentari, de oameni din Comisia Europeană, Consiliu, Reprezentanţă sau mediul privat. Rețeaua e una personală, căci e greu să pui pe toată lumea sub o singură umbrelă, dar să nu subestimăm colegii buni networkeri, pot rezolva foarte multe lucruri în oraș. Vizibilitatea nu ar trebui să fie un scop în sine, ci ar trebui dublată de substanță: cred că pur și simplu fiind serioși pe varii paliere, și combinând personalitatea individuală cu interesul național, putem face multe, și automat să fim invitați la masă (sau să ne facem loc la masă, după caz) în cât mai multe procese decizionale.

Cum facem să devenim la fel de puternici ca și Polonia? Și aici mă refer la vizibilitate la Bruxelles, politică externă, administrație publică și economie? De ce acolo se poate și la noi nu?

La fel de puternici nu e ușor, căci Polonia are și o populație mai mare, și un teritoriu mai mare, o diaspora mai închegată și o mentalitate mai “€œmandră”; plus un avantaj de câțiva ani, noi am pierdut anii 90. Fără conotație electorală, apropo de mesajele din noiembrie, pot spune că polonezii sunt mai mândrii că sunt polonezi decât sunt românii că sunt români, și asta se simte la varii nivele. De asemenea, fac echipă puțin mai ușor ca noi, deși și acolo sunt individualități. Nu există o rețetă magică, aș spune doar seriozitate, muncă, un leadership mai puternic la nivel de țară / clasă politică și în rest timpul le rezolvă pe toate. Clasă politică națională e criticată în fiecare stat UE, nu suntem noi excepția, însă e important că ai noștri oameni politici să se perfecționeze pentru a aspira la sintagma de “€œom de stat”, nu la ștampila de politician sau politruc. Dacă nu înțeleg că fără seriozitate și rezultate nu vor avea liniște și că o întoarcere la status quo-ul de acum câțiva ani nu mai e posibilă, nu vor înțelege înțelepciunea citatului celebru din Ghepardul: “€œtrebuie că totul să se schimbe, pentru că totul să rămână la fel”.

Cum vezi situația din Ucraina și cum crezi că va evolua?

Nu o văd prea bine, căci situația actuală nu e o soluție pașnică decât pe moment: în esența Ucraina va dori, pe bună dreptate, reîntregirea teritoriului național, și Rusia nu….asta presupunând că Rusia nu vrea să avanseze și să ocupe noi teritorii, profitând adițional de slăbiciunea percepută a Occidentului, măcinat la rândul său de crize sau de pivoți alternativi, cum e cel Asiatic pentru SUA.

Se poate ajunge la un conflict NATO-Rusia?

Doar dacă Rusia intră peste un stat NATO, atunci urmând a se activa articolul 5. Sub diferite forme de război hibrid ne ciocnim deja.

Dar situația de la Chișinău? Cunoști bine situația din Moldova, cum vezi tu viitorul Moldovei?

Moldova are două mari șanse geopolitice în acest mediu regional periculos: relația cu România, dar și faptul că din ce în ce mai mult în ultimii ani, actori globali și europeni majori o văd, de pe urmă diplomației Chișinăului dar și a Bucureștiului, ca pe un stat care trebuie să fie mai degrabă apropiat Vestului decât supus Estului. La Chișinău situația nu e roză deloc, mai ales că e și perioadă electorală, alegându-se primarii țării. Încă mai sunt premise de îndreptare a situației, eu nu împărtășesc evaluările profund pesimente din ultima perioadă; cheie e însă gestionarea problemelor economice, seriozitatea clasei politice în acest proces dar și în general ca atitudine, dar și responsabilizarea vinovaților de jaful bancar de 1 miliard de euro. Oameni vor, pe bună dreptate, să se facă dreptate.

Despre Uniunea Europeană….

Ce părere ai de rezultatele europarlamentarelor și de ce crezi că numărul MEP extremiști de dreaptă și de stânga a crescut la 150?

Cred că activitatea trebuie evaluată individual și că e nedreaptă o generalizare, mai ales că zonă europarlamentară e prezentată uneori doar “cancanistic”, pe baze exclusive a beneficiilor europarlamentare și nu a muncii efectuate de către ei. Or, în fiecare familie politică, noi avem și eurodeputati nu buni ci foarte buni și influenți. În ceea ce privește creșterea numărului europarlamentarilor extremiști în UE, e rezultatul expresiei democratice a dezamăgirii față de elitele politice clasice de stânga și de dreapta. Populismul crește căci se exprimă clar și percutant nemulțumirile față de felul cum a fost gestionată criză economică și socială din UE, fără însă a vedea și soluții la schimb.

Slabă comunicare între Bruxelles și cetățenii UE a contribuit oarecum la acest rezultat de la europarlamentare. Cum vezi îmbunătățirea acestei comunicări și ce s-ar putea face în acest sens?

Așa este dar numai parțial, căci comunicarea europeană e în mare parte delocalizată și e treaba elitelor politice locale, naționale, să aducă Europa în viață zilnică, și nu numai atunci când au nevoie de ea. Vedem acum că “€œțapul ispășitor perfect”, Bruxellesul, a fost acum preluat de populiști împotrivă clasei politice “€œmainstream”, care dezvoltase față de Bruxelles un limbaj ipocrit de genul “€œtot ce e bun e de la mine, tot ce e rău e pentru că UE ne impune asta”. Când timp de ani și ani, toate victoriile sunt prezentate ca€ “naţionale” în timp ce înfrângerile sunt “europene”, rezultatul nu trebuie să ne mire. Soluțiile țin de sinceritate față de proiectul european și limitele sale precum și de o reformă a Uniunii Europene, bazată pe planuri serioase și clare de viitor și nu pe broșuri cu realizările trecutului.

Cum vezi nivelul de dezvoltare al Uniunii? Unii vorbesc de Nord vs Sud, de technologie și inovație vs servicii și turism. Crezi că se poate dezvoltă Europa în acest fel?

Cred că așa cum în SUA, New Yorkul e diferent de Louisiana, și Texasul de California, și statele UE, indiferent de aspirațiile de armonizare ca să nu zicem “€œnivelare”- pentru viitoarele “State Unite ale Europei”, nu pot fi egal dezvoltate. La popoare și zone diferite, avem modele diferite, sub o umbrelă generică de unitate. Integrarea o facem, dacă vrem o uniformizare mai mare, săsește, pas cu pas, căci altfel apare pe bună dreptate contrareacția identitară, națională sau regională. UE e subestimată acum, fiind în criză, dar să nu uităm cifrele când vorbim de vitalitatea unui proiect, trăim în continuare în cel mai mare bloc comercial al lumii. UE e cea mai mare economie a lumii, vom depăși criză, singură noastră mare provocare fiind cât de repede și de bine ne pregătim pentru viitor pentru a fi un continent al inovației, nu doar un viitor muzeu în aer liber care e furnizor de alimente altor piețe.

Ce se întâmplă cu Grecia?

Cred că nici Grecia nu știe exact asta, dar știu că ne străduim cu toții în capitalele europene să găsim soluții de mai bine și să dăm o mână de ajutor, dincolo de jocul comunicațional, cu demonizările pro sau contra austeritate. Grexit-ul poate face mult rău eurozonei și Uniunii Europene, trebuie evitat pe cât posibil, dar nu va funcționa nici un parfum de șantaj între varii capitale.

Crezi că succesul construcției Europene este federalizarea uniunii, adică mai multă putere de decizie la Bruxelles?

Eu sunt adeptul modelului federalist, și cred că printr-o repartizare înțeleaptă de competențe putem ajunge din nou la prosperitate împărtășită și la un viitor cu un cer senin, cu norii crizei trecuți. Asta însă presupune o comunicare strategică pe mai mulți ani, și nu doar o Europă în salturi, cum am văzut până acum. Federalismul trebuie gândit din timp, pentru a nu fi demonizat, și a fi o soluție reală și acceptată, pe bază de rezultate, de către cetățeni.

Un mesaj pentru eurosceptici

Fiți pe fază, se regrupează comunicatorii eurofili :)!

Mulțumesc frumos și multă baftă în continuare!

Radu Magdin e analist și consultant, iar din decembrie 2014 e consilier onorific al Premierului pentru comunicare externă. A lucrat în România, până în 2007, la MAE și Agerpres, apoi la Bruxelles cinci ani (la Parlamentul European, EurActiv și Google) revenind în România, în 2012, pentru a fonda, alături de alți doi prieteni talentați, Smartlink Communications, o echipă care se extinde în regiune.

, , , , , , , , , , ,



Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *