sticker-2

Interviuri,Prieteni & Invitati,Proiecte pe care le sustin

Interviu cu EduCab

20 Oct , 2015  

Din 2011 am inceput o campanie cu scopul de a-l ajuta pe colegul meu Sayed sa realizeze un vis: construirea unei biblioteci in zona rurala a Bangladeshului. Nu am reusit prea multe desi am investit mult timp si multa energie in asta. Astfel l-am intalnit pe Mihai, care avea un proiect asemanator pentru Nepal. V-am mai povestit de Mihai atunci cand a fost in Nepal, dupa nefericitul eveniment de anul acesta. Am incercat sa aplicam la granturi insa nu am reusit. Am tinut aproape si se pare ca in decembrie vom realiza o campanie de fundraising in Bucuresti care sper sa fie cu succes. Claudia, mi-a spus in interviul trecut ca sunt un idealist pragmatic. Eu consider ca Mihai se incadreaza perfect acestei descrieri. Am dorit sa fac un interviu cu Mihai, pentru ca stiu cat de mult este implicat in EduCab, proiect ce se adreseaza bibliotecilor din zona rurala din Romania, dar si din Nepal si Bangladesh. Mihai mi-a spus ca nu poate el sa apara in interviu deoarece EduCab e o echipa, nu e doar el. Si uite asa se naste primul interviu de pe blog cu mai multe persoane, adica cu echipa EduCab: Roxana Nicolaescu de la Valcea, Alina Popa de la Dolj si Suceava si Mihai Lupu. Dar hai sa aflam mai multe de la ei.

Salut EduCaB. Puteti sa descrieti fiecare in 3 cuvinte proiectul vostru?

[Mihai]: hai in patru: punere energii in comun 🙂
[Roxana]: incredere in umanitate 🙂
[Alina]: E greu sa respect regula asta dar rezum ideea:) puntea creata intre oameni frumosi

Cum ati ajuns in EduCaB si ce va impinge sa va implicati in el?

[Mihai]: sunt de la inceput in povestea asta, o gandim ca exercitiu de dezvoltare educationala, de dezvoltare si crestere a comunitatilor. Este o alternativa la modelele de dezvoltare consacrate, care, uite, nu functioneaza cum trebuie. Nu este despre a investi niste carti si mobilier in bibliotecile publice, asta este doar o etapa preliminara, Maslow-iana; ce ne intereseaza cu adevarat este de a activa o retea de institutii publice (i.e. bibliotecile publice) care sa functioneze ca hub-uri de dezvoltare, hub-uri educationale pentru comunitatile unde activeaza. Biblioteca nu trebuie sa mai fie centrata in jurul cartilor, are nevoie de mai multe ancore, pentru ca educatia acum inseamna mai mult decat carti. Iar asta o facem prin a crea o platforma de colaborare inter-institutionala si inter-disciplinara; adica cum e sa ai in cinci ani, peste 500 de companii, ong-uri, institutii publice, grupuri informale, facultati care sa isi puna energiile impreuna crescand capacitatea institutionala a bibliotecii de a raspunde nevoilor comunitatilor din Romania? Si asta, facand exact ceea ce faci, facand lucrurile la care te pricepi cel mai bine. Iti maresti grupul tinta, audienta, te extinzi, folosind biblioteca publica ca punct de a intra in comunitate. Sunt cam 3500 de biblioteci publice in Romania, este cam bine, este multa treaba :).

[Roxana] : il cunosc pe Mihai de pe vremea cand mergeam la olimpiadele nationale de limba si literatura romana si cand aveam multe vise si multa energie pentru absolut orice. Nu cred ca ne-am schimbat foarte mult de atunci, o doza de nebunie faina inca exista. Eu am venit in EduCaB datorita increderii pe care o am in potentialul oamenilor acestei tari, in puterea comunitatilor mici de a iesi din zona lor de confort si de a misca lucrurile. Pe acest potential latent mergem noi si biblioteca locala are un potential de coagulare sociala imens, foarte putin exploatat in educatie. Daca ne plangem ca scoala nu isi mai face treaba si valorile pleaca din tara, ar trebui sa ne intrebam si ce e de facut, daca statul functioneaza dupa modele neprietenoase pentru oameni ? Noi ne-am gandit la biblioteci si potentialul lor frumos de centru de resursa nu numai pentru copii si adolescenti, dar si pentru adulti. De ce sa nu fie biblioteca un centru de lifelong learning si in aceasta tara trista, plina de umor ?– vorba poetului.

Eu vin in EduCaB cu Asociatia Culturala Ginger Group, o asociatie pentru o cultura deschisa. Lucrez in echipa pentru judetul Valcea unde functioneaza momentan campania de strangere de resurse Romania EduCaB ai carei beneficiari vor fi toate cele 80 de biblioteci din judet.

[Alina]: Din intamplare. Eram la un targ de joburi undeva in toamna lui 2013 cred si m-am intalnit cu Mihai (am fost colegi de serviciu o perioada) caruia i-am povestit ce tip de job imi caut – CSR – si ca am multe carti pe care vreau sa le donez si nu stiu cui. “Pai uite, noi strangem carti pentru o biblioteca din Dambovita” – si asa a inceput totul. Astfel, am gasit destinatia perfecta pentru cartile mele dar am si gasit “job –ul” pe care il cautam. Da, imi doream sa fac voluntariat, sa ma implic pe termen mediu-lung intr-un proiect in care sa cred si care sa imi permita sa ajut la dezvoltarea cuiva (un om, un grup, o comunitate). Nu aveam ceva prestabilit, pe cine, cu ce, sub ce forma o sa ajut, dar dorinta de a contribui la o schimbare in bine exista. Am imbratisat ideea imediat. Am zis, vreau si eu sa fac asta. Din ianuarie 2014 am inceput cu Doljul si din primavara 2015 cu Suceava. Am intrat in contact cu oameni entuziasti, energici si visatori la fel ca mine. Educatia – este elicea care ar trebui sa functioneze continuu peste tot, iar faptul ca eu pot fi o veriga care activeaza aceasta elice, mi se pare extraordinar.

EduCab inseamna Education Capacity Building adica consolidarea capacitatilor educationale. Cam greu fie vorba intre noi, mai ales in zona rurala. Cum vreti sa faceti asta si cu ce resurse?

FB Cover

[Mihai]: pai e greu de frumos, bineinteles. Pai nu ne bagam altfel. Vrem sa facem asta prin a a pune in comun energii, resurse, disponibilitati. Si nu doar in rural, ci peste tot. Dar crestem usor, organic. Nu ne grabeste nimeni. Lucrurile bune se fac in timp.

Pare destul de usor ce zic (aproape neserios), dar in spate este un mecanism foarte bine gandit, pe care il ajustam mereu, in functie de ce merge, ce nu merge; sa o punem foarte simplu: daca tu Gratian ai 5 calculatoare pe care nu le folosesti, dar functioneaza, da-le echipei EduCaB dintr-un judet, cel care iti este la indemana; echipa stie care sunt nevoile, prin coordonatorul bibliotecilor la nivelul judetului si facem in asa fel incat acele calculatoare sa ajunga unde este nevoie. Uite cum ai activat un centru de pc-uri intr-o biblioteca publica din tara asta. Ce se intampla mai departe? Pai Biblioteca Judeteana va face un curs pentru acel/acea bibliotecar/a ca sa invete cum sa foloseasca pc-urile, cum sa ii invete si pe altii. Ce se intampla apoi? Nu stim, noi nu vedem efectele in comunitate, dar ei cei din comunitate le vad. Vad ei ce si cum. Sunt suficienti de creativi. Si asta conteaza. Isi pun net, incep sa vina oamenii sa vorbeasca pe Skype cu rudele din tara sau din afara, vin sa se joace, sa caute informatii. Scaleaza asta la nivelul unei companii, care isi caseaza birourile, pc-urile.

La fel cu cartile, hai sa ne punem energiile impreuna dar nu numai institutii din afara sistemului, e si sistemul in barca asta, in EduCaB, i.e. Biblioteca Nationala a Romaniei, Asociatia Nationala a Bibliotecarilor si Bibliotecilor Publice – ANBPR, bibliotecile judetene, bibliotecile locale; nu e caritate, nu credem in ea, nu in acest context, punem toti umarul. Hai sa ne punem energiile impreuna sa innoim fondul de carte. Trebuie sa acoperim cat mai mult din nevoile astea de baza (fond de carte, infrastructura fizica) si apoi trecem la programe educationale.

Cum e sa faci program de decriptare mesaj jurnalistic / media literacy in 2500 de comunitati din Romania, prin bibliotecile publice? Stii, ca am povestit de asta, ti-am zis, Gratian, ia-ti un sat si mergi acolo o data pe luna si interpreteaza la firul ierbii ce se vorbeste in pseudo-mass media din tara asta. Spune-le oamenilor ca mai sunt si alte pareri decat alea de la canalele comerciale. Sa intre pe net sa citeasca /vada si alte perspective. Si tu sa fii ghidul. Si sa faca asta si Laurentiu Colintineanu, sa faca si Mircea Toma, si altii. Si da, nu te du daca faci asta o singura data, ca atunci ramanem in paradigma aia de: sunt bun pentru ca dau eugenii de Paste si de Craciun la un centru de plasament. Acum serios, nu faceti asta, sau incetati daca o faceti deja, mai mult faceti rau.

Cum este sa faci program de educatie cinematografica in 3000 de comunitati, folosind biblioteca ca loc de intalnire? Pai este cam bine. Si nu le fac eu, ca nu ma pricep. Sau nu ma pricep cum se pricepe echipa Next Cultural Society, adica Yvonne & co care de anul trecut a inceput pilot un astfel de proiect in 11 comunitati din Dambovita, folosind biblioteca ca loc de implementare a programului lor deja cu traditie in licee din Bucuresti. Iar anul asta au obtinut finantare de la Institutul Francez din Paris pentru scalarea initiativei in inca trei judete, folosind reteaua de biblioteci.

Ce trebuie sa facem? Nimic altceva decat lucrurile pe care le stim, care ne plac si sa marim aria de acoperire a actiunilor / proiectelor noastre. Dar cum e sa faci networking si sa ai zeci de astfel de initiative care sa creasca? Pai e bine si se va intampla, asta facem. Reiau, facem capacity building prin a pune energiile impreuna. Dar nu numai energiile, ci si disponibilitatile, resursele. Avem multe lucruri de pus impreuna. E un exercitiu de a face lucruri impreuna. Unul national, ba international.

[Alina]: In primul rand, e important ca vrem sa facem aceste lucruri. Nu am avut un plan de actiune la inceput: m-am aruncat in mare si asa am invat sa inot: altfel spus, am inceput vizitele la biblioteci, am identificat nevoile apoi m-am gandit cum sa ii urnesc pe ceilalti cunoscuti/necunoscuti sa faca parte din ecuatie. Practic, in cazul meu, cand am inceput cu Dolj –ul, exista o singura resursa pe care sa ma pot baza: EU (bineinteles, Mihaita, Raluca i.e – colega lui Mihaita mi-au zis de la inceput ca imi acorda tot sprijinul avand in vedere experienta pe care o aveau in judetul Dambovita). Si am pornit la drum: dat sfara in tara la prieteni, colegi, cunoscuti despre proiect, o campanie de strangere fonduri 2% din impozit pe venit, micro-evenimente la serviciu: gateam rawcookies colegilor si cine era incantat de prajituri facea o “donatie pentru educatie”. Apoi am inceput sa contactez firme din judet carora le-am prezentat conceptul si modalitatea in care se pot implica. Nu am avut succes pana acum, dar continui, de data asta, cu o abordare diferita avand in vedere ca EduCaB s-a extins in mai multe judete din tara. La intalnirea de la Impact Hub, la care Mihaita a invitat partenerii EduCaB, actuali si potentiali s-a creat cadrul formarii unei echipe in Dolj, mai exact, de atunci, am inceput sa lucrez cu Asociatia Rotaract Craiova. Si este extraordinar pentru ca astfel, alaturi de ei, activam mai multe resurse din judet. Deja din toamna aceasta avem cateva licee care se alatura campaniei nationale lansate in septembrie, la fel si Filarmonica din Craiova, iar luna aceasta vom avea primele discutii cu universitatile din Craiova pentru a ni se alatura. Desigur, campaniile la nivel local, la nivelul fiecarei biblioteci este un pas important pe care inca nu l-am conturat, it’s in progress.

Apoi Suceava. Ce se intampla aici? Am creat din start echipa Suceava EduCaB impreuna cu Rotaract Club Suceava Bucovina si la indrumarea metodistului pe judet – doamna Mirela Lica – am inceput interventiile in biblioteca-pilot din comuna Dornesti. Donatii din partea clubului, sponsorizari – materiale pentru rafturi dar si pentru atelierele de pictura tinute de doamna bibliotecara sunt cateva dintre actiunile noastre de pana acum. Vizitele la biblioteci m-au ajutat sa intru in contact cu bibliotecarii – acei oameni fenomenali care fac lucrurile sa se intample in comunitate- sa inteleg situatia cu care se confrunta si modul in care putem sa lucram impreuna. Ca si la Dolj, desfasurarea unor campanii la nivel local, prin implicarea comunitatilor, face parte din strategia de extindere si de conectare a resurselor din acest judet.

Revenind la EduCaB, in ultimii ani, in Romania lumea a migrat in masa spre urban. De ce considerati ca bibliotecile din zona rurala au un impact major asupra educatiei, mai ales ca tinerii aleg orasul in detrimentul satului?

[Mihai]: Pai este vital sa investim in comunitatile mici, la fel cum investim in comunitatile mari. Periferiile alimenteaza centrele / polii (nu doar ele dar miscarea spre centre este vizibila si naturala in acest moment al civilizatiei). Ori daca periferiile sunt din ce in ce mai fara suflu, fara substanta, cine alimenteaza centrele? Sau alta intrebare: cei care vin spre centre dinspre periferii cum o sa fie? Ce o sa devina centrele? Ce influenta o sa aiba ei cand ajung in centru? E nevoie sa gentrificam periferiile (si nu folosesc termenul de periferie decat pentru a descrie relatia cu un centru, a arata proximitatea de pol, nu pun nimic valorizant in acest termen, ca este mai bun, mai putin bun). Asta da valoare conceptului pe care l-am inceput noi, este un exercitiu de dezvoltare, unul profund, in care miza nu suntem noi, ci noi toti, noi toti, impreuna.

Uite la ce se poate ajunge (nu acum, nu imediat dar se va intampla): te duci intr-o comunitate si vezi care sunt nevoile, pai unele sunt constientizate altele nu inca. Si gasesti resurse in interiorul comunitatii dar si in afara ca sa acoperi acele nevoi. Pentru ca localitatile / comunitatile nu exista in sine, suntem inter-conectati. E prea evident asta, nu pot sa mai gandesc in paradigme de secol XIX, in care ne definim ca ceva (oras, grup, tara, popor etc.) prin raportarea la celalalt, la dusman (vezi Umberto Eco). Sunt multi oameni in tara asta (ca vorbim acum de ea) care fac lucruri relevante, utile, care fac / provoaca binele, pai cum este sa incepem sa lucram mai mult impreuna? E bine. Eu asa cred :).

[Roxana] : nu stiu daca bibliotecile din zona rurala au un impact major asupra educatiei in tara asta, dar pot spune ca exista insule de buna practica in comunitatile mici, cum se intampla, de exemplu, la biblioteca din satul Pietrari, judetul Valcea. Unde bibliotecara reuseste sa faca minuni lucrand cu voluntari din licee si din comunitate (in conditiile in care in Pietrari nu este liceu). Gasiti detalii de proiecte pe blogul bibliotecii, dar amintesc aici : Biblioteca din livada, Biblioteca vie sau Raftul cu initiativa, unde participa parinti si copii, pensionari, primar, membri ai Consiliului judetean si inteleg impreuna de ce lectura este importanta, cat de bine se unesc energiile voluntarilor si cat de important este sa simti ca faci ceva bun pentru tine, familia ta, comunitate.

[Alina]: Fie ca ne referim la un sat ori la un oras, educatia reprezinta cheia dezvoltarii fiecaruia dintre noi, este un proces continuu, are un inceput dar nu si un sfarsit. Componenta edu-socio-culturala este intr-adevar diferita in mediul urban comparativ cu cel rural si este normal sa fie asa. Vorbim despre institutii diferite ca numar dar si ca tip de activitati. Asta nu inseamna ca satul este un tinut adormit, in care nu se intampla nimic interesant. Ci dimpotriva: in urma vizitelor in comunele doljene si sucevene, am observat la cei mai multi dintre bibliotecari, o energie uluitoare, o dorinta de resuscitare a comunitatii prin organizarea diverselor programe educationale atat pentru copii cat si pentru adulti. Fie ca locuiesti in comuna respectiva, fie ca esti in vizita la rude, ori turist, te poti opri la biblioteca pentru o carte, pentru un curs online (da, multe dintre ele sunt dotate cu calculatoare), fie pentru ca ai aflat despre un atelier creativ ori despre un program de nutritie (in toamna aceasta avem Campania VIATA, in ambele judete) si exemplele continua. Si astfel, rolul bibliotecii capata un rol semnificativ in viata comunitatii.

Pe vremuri, in satele romanesti cele mai importante persoane erau doctorul, popa si invatatorul. Acum lucrurile cred ca s-au mai schimbat. Cum veti reusi insa sa motivati si sa animati o comunitate prin intermediul unei biblioteci, pentru ca in fond si la urma urmei asta urmariti: dezvoltarea comunitatilor locale prin intermediul activitatii din biblioteca.

[Mihai]: e foarte bine, activam acum inca un pol in comunitate; si nu stim ce se va intampla. Dar exact acesta este un motiv foarte bun pentru a incepe: faptul ca nu stim spre ce duce. De fapt mai stim, nu ne bate vantul  doar ca suntem intr-un dans frumos cu posibilul, cu potentialitatea care reiese din a pune energiile impreuna. Aducem in echipa oameni de calitate care se exprima. Nu stim ce o sa iasa, ca nu le spunem ce sa faca. Altfel ratam ineditul de a creste ceva organic, de a fi impreuna in acest exercitiu. Cum povesteam acum ceva timp, acest concept nu este despre carti, este despre a vrea sa iesi din paradigma de dezvoltare clasica. Imi doream demult sa pilotam asa ceva. Am inceput in Nepal conceptul ca design, metodologie si filozofie, si apoi in Romania. Normal ca a crescut mai mult aici, suntem mai mult timp pe aici. Dar crestem si acolo frumos. E o echipa foarte faina si acolo.

[Roxana] : nu suntem noi cei care animam comunitatea. Ei fac lucruri bune singuri, daca isi doresc asta. Noi ii punem in legatura cu entitati de tot soiul care le pot imbogati activitatile, facem aceasta campanie nationala de strangere de resurse in functie de ce nevoi ne-au spus ei ca au, in biblioteci. Chiar depinde de fiecare ce face si ce pune la bataie. Noi suntem un catalizator si visul nostru, sincer, este ca, intr-o zi, reactiile astea constructive sa se intample de la sine. Biblioteca sa devina centru de resurse al comunitatilor si sa beneficiem si noi si copiii nostri de el.

[Alina]: Lucram cu acele biblioteci in care bibliotecarul este un om activ, implicat si care uneori da, alteori nu, beneficiaza de sprijinul primariei in demersurile sale de a investi in dezvoltarea comunitatii Unii bibliotecari mai curajosi, mai tenace, altii mai perseverenti, entuziasti, unii mai tacuti dar pusi pe fapte mari – sunt principalii animatori, noi EduCaB, ii sustinem si le incurajam eforturile prin actiuni menite sa implice intreaga comunitate.

Din ce mi-a explicat Mihai am inteles ca va fi un proiect open source data/platforma deschisa si fiecare se va implica cum va putea. Cum credeti ca veti stimula acest lucru si veti reusi sa mobilizati partea de beneficiari directi, adica cei din rural, dar si partea de implicare a companiilor sau persoanelor care pot ajuta EduCab cu resurse financiare/logistica/informatie?

[Roxana] : ideea si dorinta noastra este sa construim relatii de durata, care sa se dezvolte organic. De aceea nu cerem de la nimeni ceea ce nu ne-am cere noua insine. Eu, de exemplu, am cautat sa ma duc in judetul Valcea si sa atrag bibliotecari de acolo in proiect pe baza unor relatii personale, umane, nefortate. M-am dus in orasul meu natal, Dragasani, am intrebat : mai, voi cu ce va ocupati la biblioteca ? Uite, cunosc oameni in oras care au ramas aici cu copiii lor si care vor sa le ofere ceva mai mult decat televiziune de masa, asa ca hai sa aducem filme de arta si sa convingem dirigintii sa faca orele de dirigentie la biblioteca si sa discute filme artistice, documentare.

Ne bazam pe relatii de prietenie reala cu oameni din diverse companii, asociatii, firme. Avem cu totii o destula experienta profesionala si multe colaborari, iar o retea durabila asa se formeaza : cu prieteni care cred in aceleasi valori in care crezi si tu. Nu o sa ne vezi ca spamam oamenii de CSR din companii sa investeasca bugete in EduCaB. Insa o sa intalnesti oameni de la Engie, UniCredit Tiriac, Antena 3 sau mai stiu eu de unde, care cara carti cu masina proprie si ne sustin cauza in fata altor prieteni de-ai lor:).

[Alina]: Da, este o platforma deschisa in care fiecare se implica la nivelul lui de confort, de timp, de resurse pe care le poate aloca. Noi suntem liantul, resursele exista deja, sau le cream impreuna prin campanii la nivel national dar si local: fundraising, bookraising; diverse evenimente: organizezi un concert cu ocazia unei zile importante a comunei, sustinut chiar de un artist din comuna/zona respectiva si o carte adusa va fi biletul tau de intrare (sau mai multe). Astfel, acoperi o parte din nevoile de fond de carte ale bibliotecii, animi comunitatea, pastrezi traditiile si consolidezi relatia dintre locuitori, le starnesti interesul sa participe in continuare si la alte actiuni. Acesta este doar un exemplu; fiecare echipa judeteana isi contureaza propria strategie si bineinteles, pentru ca EduCaB este in primul rand o echipa, share –uim ideile si ne sprijinim astfel incat sa reusim sa implicam un numar tot mai mare de persoane care pot investi in aceasta poveste.

Care e strategia pentru a atrage si alte zone din tara in EduCab?

[Mihai]: strategia este una dezarmant de simpla dar esentiala, si fara jumatati de masura: nu trebuie decat sa activam o echipa EduCaB pentru acel judet, cu oameni in care credem, oameni de calitate, si sa existe deschidere din partea Bibliotecii Judetene, sa fie oameni ca noi si acolo. Asta pentru ca nu vrem sa tragem unii de altii. Nu facem asta ca job permanent, este inca un proiect pe care il avem in derulare, asa este pentru toata lumea din EduCaB. Suntem in aceasi barca. Daca nu suntem, nu incepem in acel judet. Nu ne grabim nicaieri. Punem energii si disponibilitati impreuna.

[Roxana] : cum spuneam si mai sus. Energii exista, ele trebuie doar activate.

[Alina]: EduCaB a crescut frumos anul acesta, mai ales prin intalnirile organizate de Mihaita – cea de la Impact Hub din februarie a avut un mare succes, cand s-au format echipe in mai multe judete din tara. Word of mouth, intalniri cu prietenii, discutii cu fostii profesori de scoala/liceu/facultate pot avea un effect radiant, poti “contamina” pe ceilalti, creand nucleul unei echipe in alt judet, ori extinzi echipa din judetul unde implementezi deja EduCaB; campaniile media sunt si ele un tool excellent de diseminare a informatiei. Scopul nu este acela de a bifa un anumit numar de judete ori biblioteci, EduCaB nu este si nu trebuie sa fie un must, ci starea naturala a lucrurilor, care sa te incante pe tine, ca voluntar, conector, pe tine ca bibliotecar, pe tine ca utilizator al bibliotecii, pe tine ca organizatie.

Stiu de ce exista EduCaB Bangaldesh, dar cum ati ajuns sa faceti EduCab Nepal, si cum vedeti continuarea proiectului in tarile acestea? Doriti sa va extindeti si in alte tari?

[Mihai]: Conceptul Educational Capacity Building l-am inceput in Nepal, dupa o expeditie acolo, in ianuarie 2014. Acolo a venit ideea, pentru acolo am gandit logo-ul si acolo am exersat primele ingrediente EduCaB. In acelasi timp aveam inceput la Ipsos (inca din 2013) un program de voluntariat in bibliotecile din Dambovita; ne-am propus sa acoperim nevoile din judet pe trei paliere: fond de carte, infrastructura fizica si programe educationale; am zis atunci: sunt 100 de biblioteci publice, incercam sa acoperim (cat mai mult) din nevoile pe aceste paliere in patru – cinci ani. Si am zis ca facem asta / incepem asta pentru a promova in compania voluntariatul ca valoare umana, pentru a promova educatia ca instrument de dezvoltare comunitara dar si personala, pentru a continua pe zona de off-line ceea ce Programul Biblionet facuse cinci ani pe zona de on-line, pentru ca trebuie sa activam si stratul nostru social, nu doar pe cel profesional sau academic. De anul acesta am scalat ideea la nivel national si atunci era logic sa punem sub aceasi umbrela, sub acelasi concept de EduCaB, caci vroiam sa facem aceleasi lucruri si aici, era doar in alta tara.

Intrebi si de alte tari, pai da, crestem conceptul in Senegal (prin Raluca Petrescu care din Bruxelles a adunat si trimis deja zeci de cutii de carti, materiale educationale si jucarii atat pentru Romania EduCaB cat si pentru Nepal EduCaB; Raluca se muta pentru sapte ani in Senegal si zicea sa facem planul sa implementam EduCaB si acolo) si Uganda (prin Damaris Rafaila care este si in echipa Cluj EduCaB, plus in echipa Nepal EduCaB). In Uganda Damaris a avut deja contacte anul acesta cand a fost acolo. Ne gandim sa construim de la zero o locatie care apoi sa fie avanpost pentru alte centre / alte hub-uri EduCaB. Dar Damaris stie mai multe, intrebati-o pe ea.

In caz ca aveti ceva de zis pe final. M-as bucura ca fiecare dintre voi sa vina cu opinii/idei/cuvinte care sa completeze datele de pana acum sau care sa spuna chestii care nu au fost atinse si care le credeti importante pentru EduCab. Sau pur si simplu ganduri de final de interviu.

[Mihai]: noi@educab.org

[Roxana] : Gandul meu este ca, in mod sigur au mai ramas lucruri de spus, dar vorba lui Mihai, daca oamenii au nelamuriri, sa ne scrie. Sau pur si simplu sa investeasca in biblioteci. O carte, un laptop functional, o camera foto care nu mai foloseste in epoca smartphone-urilor, o ora de voluntariat din timpul lor.

[Alina]: Sunt bucuroasa ca am intrat in aceasta echipa, unde am intalnit si sunt sigura ca voi intalni in continuare oameni cu daruire si pasiune pentru tot ceea ce inseamna educatie si cultura. Sunt multe de povestit, partea care imi place cel mai mult este ca nu exista o reteta, ci ne adaptam, cautam solutii si ne sprijinim unii pe ceilalti. Invatam, Crestem, ne Dezvoltam o data cu bibliotecile si comunitatile din care acestea fac parte.

Va multumesc pentru raspunsuri si pentru EduCaB. Multa Bafta in Continuare!

, , , , , , , , ,



Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *