My movies

Dupa dealuri

19 Sep , 2015  

“Spovedanie la Tanacu” este romanul Tatianei Niculescu Bran care  a inspirat filmul Dupa dealuri (Beyond the Hills), in regia lui Cristian Mungiu, film dublu premiat la Festivalul de la Cannes 2012.

In toamna anului 2005, “povestea de la Tanacu” nu a tinut doar pagina intai a ziarelor din Romania, ci a facut turul mapamondului. Tara noastra reusea din nou sa uimeasca lumea: in secolul 21, intr-o manastire din Moldova, o tanara cu tulburari psihice murise, legata pe o cruce improvizata, in urma unei exorcizari. Nimeni nu a inteles exact despre ce fusese vorba. Unii i-au acuzat pe staret si pe maicile care, in zilele noastre, s-au dedat la un ritual medieval. Altii, pe medicii care n-au preluat cazul Irinei in toata complexitatea lui medicala si sociala.

Dupa dealuri e Duminica pe Pro Cinema de la 22.30. M-am gandit destul de des la filmul asta in ultimul timp, mai ales din cauza comentariilor gen crestinism vs islam. M-am gandit la film si atunci cand m-am pregatit pentru examenul doctoral si am citit un paper “Morality and tradition in postcommunist Orthodox lands: on the universality of human rights, with special reference to Romania” Am scris si eu in trecut pe contributors si Vice ca faptul ca suntem ortodocsi, mai inclinati spre emotional si mistic, nu prea productivi in constructia unei democratii durabile a constitutit o cauza a nivelului slab de dezvoltare. Interesant este in paperul de mai sus mai multi teoreticieni considera ca indoctrinarea comunista si ortodoxismul (biserica) care a fost dominata de politic si subjugata nevoilor Partidului Comunist, a creat un val  nationalo-xenofobic care se propaga si astazi in spatiul public romanesc.

Poate de aceea “Dupa dealuri” a deranjat pe reprezentantii bisericii din Romania, unul dintre protopopi declarand la lansarea filmului: “acest film va aduce o imagine proastă asupra poporului român şi asupra Bisericii noastre, mai ales în comunităţile şi popoarele care nu cunosc realităţile noastre. Noi nu avem aşa ceva. Cazul de la Tanacu a fost un caz nefericit, iar filmul este o ruşine.”

Tatiana Niculescu Bran scria ca “După dealuri nu e un film care emană speranţă şi bucurie. Nici un film care să stârnească imediat emoţiile publicului. Nici un film despre călugăriţe lesbiene. E un film în care povestea avansează lent, în tablouri flamande în care lumina pare să rezulte direct din aura personajelor. Este probabil primul film românesc în care publicul pătrunde în intimitatea (reconstituită) de zi cu zi a unei mănăstiri ortodoxe….Filmul sfidează reţeta filmelor despre / cu exorcisme, lăsând în urmă clişeele şi efectele speciale. Cine se aşteaptă să fie ţintuit în fotoliul de cinema, de groază, să i se facă părul măciucă de urlete îngrozitoare şi să nu mai doarmă noaptea amintindu-şi vocile tenebroase care ies din gura demonului, va fi profund dezamagit. Scenele care povestesc slujbele de dezlegare de duhuri rele sunt discrete şi tragice ca baletul unor berze negre surprinse de un potop de zăpadă.”

Pe Pro Cinema, Duminica de la 22.30:

, ,



Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *