Aici o sa public interviuri care o sa fie realizate de mine, cu oameni pe care ii respect, pe care ii apreciez și stimez, oameni care fac ca lucrurile sa se întâmple, oameni care vor să schimbe ceva, oameni implicați. Primele interviuri o să fie cu doi prieteni, ambii musulmani, tocmai din cauza evenimentelor de la Paris.

Pe Sayed l-am cunoscut în septembrie 2010, în Trento. Primise ca şi mine o bursă Erasmus Mundus în domeniul dezvoltării. Sayed e o persoană deschisă, carismatică, prietenoasă cu un suflet mare şi cu o engleză greu de înţeles. Treptat, treptat dupa 2-3 luni m-am atașat de el, și am inceput să îi ascult poveştile despre locul din care venea, despre lumea lui, despre ceea ce se întampla la el in comunitate. Musulman fiind, nu îi era permis să facă multe chestii însă a încercat să experimenteze tot ceea ce putea sa îi ofere Vestul, mai ales că pană atunci nu ieşise deloc din ţara sa. Imi amintesc când, în vara lui 2011, am mers la festivalul de la Sziget din Budapesta şi mi-a spus cu o candoare ieşită din comun : « Avem şi noi aşa ceva acasă…numai că la noi lumea se roagă (cu referire la Eid, sărbătoare şi festival religios )» I-a plăcut tot ceea ce a vazut în Europa, i-a plăcut lumea nouă, deşi de multe ori nu înțelegea multe lucruri:  nu intelegea glumele noastre si cliseele occidentale, nu stia cine e Tom si Jerry sau Arnold ca sa dau un exemplu stupid. M-a legat o prietenie stransa timp de 18 luni de cineva care reprezenta altă lume. Am petrecut nopţi întregi cu el discutand despre societatea occidentală vs tradiţional, despre femei, despre bani, despre politică, despre sistemul lor de valori vs sistemul nostru. Am rămas cu impresia că, cei saraci, sau cei care vin dintr-o asemenea societate sunt mai sănătoşi şi mai puri sufleteşte decat mulţi oameni moderni din Vest. Relaţiile dintre ei sunt mai stranse, familia e foarte importantă şi deşi trăiesc într-o sărăcie lucie, sunt fericiţi şi zambesc tot timpul, fiind foarte darnici.

Sayed

– Câți ani ai şi ce profesie ai?
Am 31 de ani, m -am născut la douăzeci şi doi martie 1983.  Lucrez pentru Autoritatea de Dezvoltare Khulna, un corp autonom de guvernul Bangladeshului. Am lucrat acolo ca asistent planificator al oraşului din septembrie 2013. Înainte de asta, am lucrat pentru instituțiile guvernamentale locale, timp de 7 ani și jumătate. Noi suntem responsabili pentru planificarea orașului, punerea în aplicare a planului, de comanda si controlul de dezvoltării în cadrul jurisdicției sale.

– Cum te-ai simțit când ai aflat ca ai primit o bursa in „altă lume”?
M-am bucurat enorm îţi dai seama. Crezi că e aşa uşor să pleci cu bursă din Bangladesh? Plus că bursa m-a ajutat foarte mult să scot din datorii familia mea. 35 de persoane au depins de această bursă.
– Când ai ajuns in Europa/Italia primul impact a fost pozitiv sau negativ? De ce?                               Desigur pozitiv. Am găsit oameni foarte prietenoşi. Le place să vorbească cu alţi oameni, chiar dacă nu se cunosc între ei. Astfel, ei devin prieteni ceea ce mă face să cred că crimele sociale nu ar exista dacă oamenii ar fi  prieteni şi ar comunica.
– Pe termen lung, ce te-a fascinat, ce te-a oripilat?
M-a fascinat foarte mult faptul că te distrezi cu prietenii în timp ce te plimbi pe jos în centrul orașului, noaptea, fără nici o teamă că ţi se poate întâmpla ceva. Am văzut cât de mult securitate socială îi face pe oameni să trăiască confortabil într-o societate. M-am speriat văzând angajamentele familiale în societatea occidentală. Cred că angajamentele de familie ar trebui să fie mai puternice decât sunt.

– În comparație cu Europa, cum e lumea din care vii?
Ei bine, am spus deja de securitatea socială, care este total absentă în societatea noastră. Educația socială, buna guvernanță și de multă muncă avem  nevoie pentru a ajunge la bunăstarea Vestului.

– La voi sunt căsătoriile aranjate, cum reușești sa „o scoți la capăt” mai ales ca ai trăit 18 luni in Europa si ai văzut mentalitățile lumii occidentale?
Ei bine, e foarte dificil de explicat. Odată credeam că o căsătorie aranjată este mai bună decât o căsătorie din dragoste. Acum, după experiența occidentală gândesc invers. Într-o căsătorie aranjată statutul social contează. E întotdeauna complicat să găsești o familie care să se potrivească cu alta, în timp ce la căsătoria din dragoste nu contează decât alegerea mirelui/miresei.

– De ce n-ai rămas în Europa si te-ai întors acasă?
În primul rând, trebuie să spun că eu am anumite responsabilități pentru țara mea. Am fost în Europa, pentru a-mi dezvolta cunoștințele  şi tot ce am acumulat trebuie să împart cu oamenii mei și să contribui la atingerea bunăstării sociale. M-am întors să joc rolul meu.

– Tu ai simțit diferențe de percepție si atitudine fata de colegii europeni? Adică cum vedeai un coleg din Serbia fata de un coleg din Italia?
Am ajuns să cunosc cultura europeană de la colegii mei din România, Serbia și Italia. Percepția mea a fost motivată foarte mult de ei din diferite puncte de vedere. De fapt, eu nu văd nici o diferență culturală majoră printre colegii mei din Europa.

– Fă o comparație intre sistemul de studiu din Bangladesh si cel european
În Europa, elevii-studenții trebuie să învețe pentru a trece examenul. Dar aici elevii obține note bune, fără examene. Acest lucru înseamnă că sistemul educațional din Bangladesh este mai flexibil, crește rata de alfabetizare doar că compromite calitatea educației, și nu ar trebui să fie așa pentru că o educație de calitate generează forță de muncă calificată.

– Cum ți-a venit ideea proiectului de construire a unei biblioteci?                                                                M-am născut într-un sat mic şi sărac din Bangladesh. Locuitorii acestui sat nu au făcut școală. În 2005, într-o dimineață, stăteam într-un magazin mic în satul meu și vorbeam cu proprietarul acestui magazin, un tip de care făcea toată lumea mişto. Dintr-o glumă în alta, proprietarul magazinului m-a întrebat ce beneficiu ar fi avut el, dacă eu eram un om educat, cu o mulțime de bani. Proprietarul știa că am studiat într-o universitate publică din Bangladesh. El a avut percepția că, dacă unii concetățeni au studii universitare, el ar putea avea un loc de muncă mai bun și mai multi bani în viitor.

În ianuarie 2008 am pierdut unul dintre verii mei numit Masud Parves. El a fost un elev ce încerca să obțina admiterea într-o universitate publică din Bangladesh. După moartea sa, maică-sa m-a întrebat ce ar trebui să facă cu cărțile lui Masud. I-am spus că poate da aceste cărți unui student sărac din satul lor. Mi-a spus că ea nu vede nici un elev care poate folosi aceste cărți şi atunci mi-am dat seama că am ceva de făcut pentru elevii săraci din satul meu.

În luna august 2010, m-am trezit  dimineața și am auzit de la maică mea că o femeie, m-a așteptat timp de 3 ore pentru a-mi vorbi. Am vorbit cu femeia şi mi-a spus că fiul său vrea să-și continue studiile într-un colegiu, dar nu are bani ca să cumpere cărți. Această situație m-a convins că trebuie să construiesc biblioteca în satul meu.

– Unde se află Biblioteca, cui se adresează, ce fel de cărți își propune sa aibă, câți angajați (voluntari), și cum își propune să funcționeze?
Biblioteca este situată în satul meu, Soalia care este situat în apropiere de colțul de nord-vest al Bangladeshului. Celebra pădure Sundarbans, (cea mai mare pădure de mangrove din lume, zonă ce adăpostește tigri bengalezi, crocodili, rechini, delfini de apă dulce și aproape două sute de specii de păsări) este la aproximativ 6 kilometri depărtare de sat. Biblioteca are scopul de a facilita accesul la logistică educațională pentru elevi și de a oferi informații pentru toți locuitorii satului; va organiza  evenimente educative, programe de formare pentru studenți  și fermieri pentru dezvoltarea lor și de va oferi adăpost în timpul dezastrelor naturale aşa dese în regiune.

Biblioteca va fi condusă de un comitet (9 membrii), de cadre didactice (4 profesori) și studenți (5 elevi) de la cea mai apropiată școală  primară. Primul student din fiecare clasă (dupa calificativele obţinute) de la nivel VI la nivelul X în fiecare an va fi membru al comisiei. Prin urmare, membrii comisiei se vor fi schimba în fiecare an astfel se va naște o competiţie. Acest comitet va decide cu privire la activitățile viitoare ale bibliotecii și va fi responsabil pentru punerea în aplicare a acestor obiective. În acest fel, capacitățile de responsabilitate şi conducere vor crește la elevi-studenți încă din copilărie.

Nu vreau ca biblioteca să funcționeze ca un ONG. Aș dori să fie un fel de întreprindere socială deoarece se va lucra pentru a genera competențe oamenilor, pentru ai ajuta pe elevi să dezvolte leadership. Această bibliotecă este în beneficiul oamenilor din societate și va fi condusă de ei (profesori și studenți). Vreau ca această bibliotecă să devină exemplul de bune practici, în Bangladesh, iar totul să fie transparent. Oricine va avea dreptul de a știi unde și cum sunt banii cheltuiţi. Desigur, în timpul calamităților naturale, acesta va fi folosită ca adăpost pentru oameni.

– Când ați început construcția şi în ce stadiu este acum?
Colectarea de fonduri pentru a construi biblioteca a început în luna martie, 2011. Lucrările de construcție au început în luna mai, 2012. După 2 ani de la începerea construcției, nu am finalizat lucrările de construcție din cauza lipsei de bani. Lucrările la această bibliotecă au fost posibile datorită suportului financiar de la prieteni de pe toate continentele. Construim puţin cîte puţin atunci când avem bani în mână. Am terminat deja cele mai importante părți ale structurii. Încă avem nevoie de finanțe pentru a finaliza finisajele, ferestre, uși, si decorațiuni.

Masud Parves Library

– Ați strâns 6000 de euro in doi ani si ai nevoie de încă pe atât pentru a o termina. Care este echipa care te ajuta?
Îmi pare rău să spun dar până acum am strâns 394.332 taka (în jur de 3900 de euro), din martie 2011. Avem nevoie de aproximativ 2000 de euro mai mult pentru a finaliza construcţia. Prietenii mei, inclusiv profesori de la universități, din țară și străinătate forţa acestui proiect. Sunt încurajat de ei. Construcția şi proiectul nu ar fi putut fi prinde formă fără sprijinul lor. Credința lor în mine m-a făcut mai puternic, pentru a finaliza această lucrare. Salut prietenii mei pentru sprijinul lor generos mental și financiar de a lua participa voluntari la această muncă socială.
– Cum ai reușit să strângi în jurul tău atâtea naționalități?
Mi-am făcut atâţia prieteni atunci când studiat în Europa. Noi, 25 din care 22 de naționalități (Ghana, Columbia, Mongolia, Sierra Leone, Tanzania, Thailanda, Chile, Cambodgia, România, Italia, Serbia, Afganistan) am studiat împreuna si a fost o mare șansă de a cunoaște cultura din mai multe țări. Ne-am distrat de minune împreună în Italia și Ungaria. Ca urmare, am avut ocazia de a împărtăși ideea mea despre bibliotecă cu colegii mei și m-au inspirat să lucrez pentru a-mi realiza visul.
– Cat de sustenabilă va fi biblioteca după ce e gata?
Mulțumesc. Aceasta este cea mai importantă întrebare în legătură cu biblioteca. Ei bine, dacă ați vedea motto-ul bibliotecii “o mică contribuție pentru o mare schimbare “, vă puteţi da seama că o mică donaţie de 10-20 de euro va avea un impact mare asupra societății noastre de-a lungul timpului. Masud Parves e proiectul care poate genera această schimbare. Networkul format în Europa şi prietenii pe care îi am mă vor sprijini mereu în acest demers al meu. Alte surse ar putea fi activități generatoare de venituri ale bibliotecii, de exemplu, o plantație de nucă de cocos de-a lungul râului, suveniruri de vânzare, piscicultura – în apropiere de bibliotecă sunt iazuri etc; acordarea de membru de onoare pentru o contribuție 20.000 de taka sau mai mult  la orice persoană; derularea programelor de burse finanțate de către orice persoană / instituție, primind donație de la orice persoană / organizație, obținerea de fonduri de la companii multinaționale cei care au responsabilități sociale corporative, etc vor fi sursele de fonduri generatoare. Subvențiile guvernamentale și de ajutor extern ar putea fi, de asemenea, surse de fonduri pentru finalizarea şi sustenabilitatea proiectului.

Bafta şi mult noroc!

, , , ,



One Response

  1. […] am devenit colegi ai programului european în domeniul dezvoltării. V-am povestit despre unul din prietenii mei musulmani Sayed şi aşa cum am scris în acel interviu, acum e rândul lui Mojeeb, un tip mult mai religios decât […]

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *