Jurnal de calatorie

Nebunia din Dhaka

13 Feb , 2016  

Am ajuns cu ora intarziere in Dhaka. Am avut mici probleme la vama, dar pana la urma s-au rezolvat. Inca de pe aeroport am simtit puterea oficialilor sau administratiei. In urma cu doua luni, doi turisti europeni au fost omorati, iar de atunci oficialitatile sunt in alerta si pun presiune pe localnici, dar si pe straini. Tara e in proportie de 80% musulmana, iar unele regiuni sunt  periculoase deoarece sunt grupuri fundamentalist musulmane.

Sayed ne-a asteptat cu flori la aeroport, iar la revederea cu el ochii s-au umezit putin si am avut o senzatie placuta.  Tantarii atacau in haita asa ca ne-am urcat in minibus. Era ora 18.00 si am pornit spre un book shop spre centru, sa cumparam carti in bengala pentru biblioteca lui Sayed.

Cu autanul dupa noi am pornit spre centru, mirati de strazile mari si late si de masinile multe si noi. Era altceva decat ne asteptam. Ne gandeam la ricse, la bicilete, la ceva asemanator cu India. Am oprit la un mall imens de vreo 8 etaje pentru a schimba niste bani. Impresionat. Multa lume, extrem de multa lume. Pe strada, in masini si autobuze…nebunie.

Astazi seara am invatat cum sa fiu “hopeless”, i-am zis Marinei. Ne-am resemnat cu totii. Nu am putut face nimic. Am stat blocati in trafic 5 ore. 5 ore in 15 km, dupa ce zborul din Kathmandu spre Dhaka, adica cateva mii de km a fost de o ora jumate. Atat am facut de la aeroport spre centru: 15 km  in 5 ore, blocati in masina, fara sa putem face nimic. La un moment dat Mihai l-a intrebat pe Sayed: Nu putem sa o luam pe o strada laturalnica? A venit si raspunsul lui Sayed: Everywhere is the same. Am gasit puterea sa radem.

Am stat blocati 5 ore in trafic, un lucru normal pentru Dhaka, iar book shopul s-a inchis. O sa luam maine carti din alta localitate.

Credeti ca Bucuresti are probleme de trafic? Ganditi-va la Dhaka, un oras de 30 de milioane de locutori si fara metrou. Autobuzele sunt julite si zdrelite din cauza micilor accidente care sunt normale aici, oamenii asteapta in statie de la o ora jumatate in sus, iar cand autobuzul ajunge nu sunt siguri ca prind un loc. Unele autobuze sunt cu doua etaje, oamenii stau inghesuiti, chiar afara din autobuz. E o nebunie curata si acum inteleg pe deplin semnificatia cuvintelor din copilarie: “Ce-i aici…Bangladesh?”

, ,



Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *