Afaceri Europene,Dezvoltare/Relatii Internationale,Editorial

Polonia DA, România BA!

3 May , 2015  

Debate Europe a lansat o discuție despre cât de pregătită este Polonia să intre în zona Euro, ceea ce mi-a activat o  dilemă mai veche: de ce în Polonia se poate și în România nu se poate?

În interviul publicat săptămâna trecută pe blogul personal și în Adevarul, Olivier, un francez ce locuiește în Kiev spunea că Ucraina are nevoie de o “terapie șoc”, la fel ca Polonia, la începutul anilor 90. Despre Polonia am scris de nenumărate ori fie ca era vorba despre absorbția de fonduri europene sau descentralizare “Mitul polonez e adevărat: o spune Comisia Europeană” , “Succesul Poloniei în absorbţia de fonduri europeene-modelul care nu a putut fi urmat de România” fie că era vorba despre buna guvernare si activismul societăţii civile “Doua ţări est-europene cu trasee diferite”

Potrivit Băncii Mondiale, Polonia nu a cunoscut o creștere economică negativă din 1992, având o rată de creștere anuală medie de 5,1% în anii 90 și de 3,8% între 2000 și 2010. În acești douăzeci ani, PIB-ul Poloniei a crescut de patru ori aproape. Iar între 2009-2011 a fost singurul stat membru UE ce nu a simțit criza, având creștere economică constantă pe durata crizei.

Prin comparație, rata medie de creștere economică în Ungaria și Republica Cehă în timpul anilor 1990 a fost mult mai mică, 1,7% și respectiv 2,1%. România nici nu poate fi comparată cu celelalte state din fostul bloc sovietic, ţara “fiind ocupată” în acea perioadă cu luptele dintre unguri și români, dintre mineri și “golani”. De ce a performat Polonia atât de bine în comparație cu multe alte economii foste socialiste? Care este secretul Poloniei?

Profesorul Grzegorz W. Kolodko, fostul viceprim-ministru și ministru al Finanțelor în timpul tranziției Poloniei la o economie de piață a spus pentru Debate Europe ca fără perioadele de “terapie de şoc” de la începutul  anilor 1990 și greșelile de la sfârșitul anilor 1990, Polonia ar fi fost mult mai departe acum. Conaționalul său, europarlamentarul Jacek Saryusz-Wolski, crede că tocmai din cauza terapiei de şoc din anii 90, a schimbărilor drastice, costisitoare şi dureroase, pentru care au suferit mulţi oameni atunci, Polonia este astăzi în fruntea ţărilor din estul Europei.  În comparație cu ţări ca Cehia, Slovenia, Slovacia sau Estonia, Polonia rămâne lider în această tranziție post-socialistă. România nici nu poate intra în termeni de comparaţie, deoarece a devenit membră UE mai târziu cu 3 ani, noi fiind tot timpul analizaţi la pachet cu Bulgaria.

Profesorul Kolodko spune ca Polonia a ajuns unde este acum din două motive: ca urmare a reformelor din sistemul socialist târziu, care a pregătit mai bine saltul într-o economie cu drepturi depline de piață iar al doilea motiv se datorează reformelor structurale și consolidării instituțiilor în perioada de după 90. Dânsul spune că tranziția nu este neapărat despre privatizarea și liberalizarea (care este extrem de importantă), ci despre construirea instituțiilor sănătoase,  compatibile cu fluxurile de antreprenoriat privat și a mediului de afaceri, care  asigurară în același timp şi  coeziunea socială. El consideră ca această combinație a “puterii mâinii invizibile a pieței” (posibilă datorită instituţiilor sănătoase) și puterea unui guvern rațional, rezonabil și responsabil constituie succesul economic și de guvernanţă polonez.

Deci, povestea a 25 de ani de istorie poloneză post-socialistă  variază considerabil de la o perioadă la alta, însă în final totul s-a dovedit a fii bine din punct de vedere economic, administrativ, al guvernanţei multi nivel și absorbției de fonduri europene.

Tu România, pe unde ești?

, , , , , , , ,



Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *