Ce imi place,Lifestyle,My Music

Săptămâna Snowfest

30 Mar , 2015   Gallery

A trecut repede, mult prea repede. A fost fain, cu oameni frumoși vorba celor de la Subcarpați. La organizare și management mai e puțin de lucrat, însă când ai 1800 de participanți e greu să îi mulțumești pe toți. Da, din 21 până în 28 Martie, România a avut 1800 de ambasadori în Franța, în stațiunea Les Deux Alps. Și au promovat România bine: cu concerte live, cu DJ, cu parapanta alături de Tony Coconea, cu concursuri de sky sau snowboard, cu Jagermeister și bere și cu celebrele partyuri de la cota 2.600, Pano Bar. Așa a trecut o săptămână.

Eu unu parcă m-am întors în timp la liceu sau facultate: timp de o săptămână am fost Bară (nu cred că mi-a zis nimeni Graţian). De fapt pentru prietenii din liceu sau facultate o să fiu mereu Bară. Cam ăștia suntem Bară, Ţuţu (care nu ne-a onorat cu prezenţa), Gicu, Piti, S și lista poate continua. Scurt și cuprinzător că nu cumva să se încurce cineva când ne strigă.

Deși trecuți bine de 30, unii cu copii și familie, i-am simțit ca acum 15 ani. Cel puțin ăsta a fost feelingul meu: băieții au încins play stationul cu celebrele “€œligutze”, iar fiecare a avut parte de aceleași “€œdume” și miştouri ca în trecut. Parcă nimic nu se schimbase și eram pe Semenic sau la Straja ceea ce m-a făcut să mă întreb dacă și după 40 lucrurile o să fie la fel?!?

La plecare spre Franța, drumul fiind lung – peste 1600 de km – am decis să înoptăm în Ljubliana și a fost bine. Fain oraș, tipic pentru o capitală din Estul Europei, asemănător cu Bratislava sau Praga.

DSC_0169DSC_0170

Ce a urmat a fost o săptămâna în care muzica bună și zăpada de pe ghețar s-au îmbinat perfect. Programul de dat era până la 15.30, apoi ajungeam la Pano Bar, la 2.600 unde era apre-sky party. Cel mai mare succes la Pano Bar l-a avut Gojira:

De la 17.00 coboram la concertul life de la Le Dome. Pe scenă de lângă Le Dome i-am văzut pe Toulouse Lautrec, Robin and the Backstabbers, Șuie Paparude și Subcarpați. Deși sunt fan Suie sau Robin, trebuie să recunosc că cel mai tare show l-au făcut băieții de la Subcarpați, revenind pe scenă de 4 ori, la bisuri.

Cum spuneam și în trecut: muzica/festivalurile unește lumea, înlătură barierele sociale, transmite energie și îți dă o senzație plăcută,un strop de fericire aș zice. Cât despre Snowfest, dacă voi găsiți altă ofertă în Franța, Italia sau oriunde altundeva cu 300 de euro, cazare, skipass și concerte timp de 7 zile să îmi spuneți și mie. Pentru organizatori: Data viitoare să faceți ceva cu șoferii ăia. Seara de Joi spre Vineri am stat vreo 10 persoane în față la Le Dome și am așteptat autobuzul timp de aproape 2 ore. Până la urmă tot pe picioare am ajuns acasă.

Am întâlnit oameni frumoși în fiecare seară, am socializat cu ei când am avut ocazia, fie pe pârtie fie la terasă. I-am cunoscut pe Andreea și Cătălin, un cuplu frumos din București, am vorbit cu poetul Robin și cu fratele sau Vladimir, un om plin de energie ce bate la tobe de mamă focului, am vorbit cu Micky de la Suie și i-am urât sănătate multă, m-am împrietenit cu timișoreni, cu băieții din Miercurea Ciuc, cu fetele mutate din provincie în București și prietenul lor din Focșani (alături de care am așteptat autobuzul Snow Fest care nu a mai venit cam două ore), sau mâna de români cu care am văzut finala câștigată de Halep

Cam asta a fost pe scurt. Sper să ne revedem la anul!

PS: Mulțumiri lui Eddie care a gătit aproape în fiecare seară!

, , , , , ,



Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *