happiness-day

Ce imi place,Jurnal de calatorie

Ultima seara in Kathmandu

18 Feb , 2016  

E aproape de miezul noptii aici si dimineata plecam spre Bucuresti. Scriu aceste randuri in acelasi loc din care am facut prima postare de pe blog: Buna dimineata Kathmandu. Au trecut doua saptamani si simt ca au trecut luni de atunci. In doua saptamani am traversat doua tari dintr-un capat in altul, am vizitat cateva orase si am trait in comunitati locale din zone rurale, acolo unde EduCab implementeaza proiecte. Ca sa nu mai pun la socoteala si cele doua zile petrecute in Istanbul, datorita celor de la Turkish Airlines. Am facut mii de kilometri cu avionul, cu masina, cu motorul, cu feribotul, cu un fel de ricse motorizate ce goneau nebuneste prin haosul din Dhaka. A fost intens, a fost obositor, a fost frumos, a fost altcumva, a fost aventura, a fost o experienta unica pe care nu am mai incercat-o pana acum, a fost epic, cum a zis Marina. Mi-a placut si probabil o voi repeta. 

Am trecut prin doua socuri culturale, cand am ajuns in Nepal si cand am ajuns in Bangladesh. Sunt doua tari total diferite din aproape toate punctele de vedere, iar nicuna dintre ele nu are similaritati cu ce eram eu obisnuit pana acum. Singurele lucruri care par asemanatoare tin de viata la tara si de unele obiceiuri din Nepal si Bangladesh, obiceiuri pe care le gaseai in satele din Romania acum 20 -30 de ani.

Mi-a placut aceasta calatorie pentru ca am intalnit oameni frumosi, cu care am povestit, m-am imprietenit cu ei, mi-a placut pentru ca proiectul EduCab e unul misto, in care cred si care o sa creasca frumos, organic in urmatorii ani, mi-a placut pentru ca am incercat o gramada de mancaruri, unele nici nu stiam ce sunt, mi-a placut pentru ca de multe ori eram atent la oameni sau la comportamentul lor si incercam sa inteleg lucruri, mi-a placut pentru ca am fost intr-o tara hindusa si una musulmana fiecare avand farmecul ei, mi-a placut pentru ca am invatat multe din aceasta calatorie. Am invatat despre rabdare, despre comunicare, despre speranta, despre prietenie, despre neputinta, despre networking, despre social capital, despre dorinta de a face lucruri si forta care te impinge sa le realizezi, despre puterea pe care o are o carte, despre oameni simpli si traditii. Nu stiam prea multe despre oamenii cu care am pornit la drum insa cu timpul i-am cunoscut, as

cultat si mi-am dat seama ca avem multe lucruri in comun si sunt oameni faini cu care am petrecut momente unice si alaturi de care am experimentat diverse situatii, placute in general.

In doua saptamani cred ca am dormit cateva zeci de ore. Programul a fost intens cu intalniri cu diversi oameni implicati in diferite proiecte, cu dezvoltarea proiectelor locale din Nepal si Bangladesh, cu diverse chestii legate de turism si aventura. Am imbinat utilul cu placutul, asa cum imi place sa zic.

De ce am facut aceasta calatorie?  E simplu: pentru ca imi place international development, pentru ca imi place ideea proiectului EduCab, pentru ca am fost implicat in proiectul lui Sayed timp de 5 ani de zile, pentru ca proiectele toate sunt legate de dezvoltare, pentru ca am iesit din zona mea de confort, lucru care m-a imbogatit spiritual si imi formeaza personalitatea, pentru ca imi place aventura si imi place sa descopar lucruri noi.

O sa va povestesc mai multe cand o sa ajung acasa si o sa am timp sa absorb tot ce mi s-a intamplat in aceste doua saptamani nebune. Pana atunci vreau sa le multumesc lui Gopi si Ranju pentru gazduire, Tudor si Andrei, lui Sayed si prietenilor lui minunati. Multumesc celor care m-au sprijinit in campania de crowdfunding si partenerilor mei de drum si aventura, Tibi, Marina si Mihaita.

A fost bine si a fost asa cum mi-as fi dorit sa fie. Am visat demult la lucrurile astea si s-au intamplat. Am facut asa cum am simtit. Respond to every call that excites your spirit!

 

, , , ,



Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *