Discursuri TED

Un altfel de sistem educational

3 Jun , 2015  

Primul meu TED de pe blog a fost a lui Sir Ken Robinson. Am scris şi un editorial despre acest lucru pe care îl găsiţi pe contributors. Sunt fan declarat al acestui profesor și cred în genul de învățământ pe care îl promovează. Acesta este un discurs pe care l-am descoperit de curând și pe care îl împărtășesc cu voi. Cateva din cele spuse de el aici:

“Un învățămînt adevărat trebuie să dea pondere egală artelor, disciplinelor umaniste, educației fizice.Dacă ții copiii pe scaun, oră după oră, să facă muncă măruntă de funcționar, nu te mira că încep să se foiască.  Copiii, cei mai mulți din ei, nu suferă de vreo afecțiune psihologică. Suferă de… copilărie. Știu pentru că în primii ani de viață am fost copil, am trecut prin toate fazele. Copiii prosperă dacă au o programă bogată care le pune în lumină diversele talente, nu doar o mică parte. Artele nu sînt importante doar fiindcă ridică notele la matematică, ci pentru că solicită laturi umane ale copilului care altfel rămîn neatinse…. Dacă poți aprinde scînteia curiozității într-un copil, el va învăța fără alt sprijin, foarte adesea. Copiii sînt învățăcei înnăscuți. E o mare „realizare” să stingi calitatea asta sau s-o înăbuși. Curiozitatea e motorul reușitei.Vedeți, la urma urmei educația înseamnă învățare. Dacă nu se produce învățarea, nu se produce nici educația. Lumea discută mult despre educație, fără a discuta despre învățare. Rostul educației e ca lumea să învețe.….Asta-i tot. Iar o parte a problemei, cred eu, e că în învățămînt a ajuns să domine nu predarea și învățarea, ci examinarea. Examinarea e importantă. Testele standardizate își au rostul lor. Dar ele nu trebuie să fie elementul dominant în învățămînt. Trebuie să fie diagnosticul, să ajute.….Examinarea trebuie să sprijine învățarea, nu s-o împiedice, așa cum se întîmplă adesea. În loc de curiozitate, avem o cultură a supunerii. Copiii și profesorii noștri sînt îndemnați să urmeze algoritmi de rutină în loc să aprindă focul imaginației și al curiozității.….viața umană e inerent creativă.Cu toții ne creăm viețile imaginîndu-ne neîncetat alternative și posibilități, iar unul din rolurile învățămîntului e să trezească și să dezvolte puterea creativității. În schimb, ce avem e o cultură a standardizării….Învățămîntul nu e un sistem mecanic. E un sistem uman, esența lui sînt oamenii. 

Marii lideri știu asta. Adevăratul rol al conducerii în învățămînt – și cred că e valabil la nivel de țară, de stat și de școală – nu e și nici nu trebuie să fie acela de comandă și control. Rolul real al conducerii e ajustarea climatului, în crearea unui climat al posibilităților. Dacă faci asta, oamenii se vor ridica, vor realiza lucruri pe care nu le anticipai și la care nu te puteai aștepta.

Benjamin Franklin a spus ceva superb: că există trei feluri de oameni în lume. Unii sînt de nemișcat, oameni care nu pricep, nu vor să priceapă și nu le pasă. Există oameni care pot fi mișcați, oameni care înțeleg nevoia de schimbare și sînt gata să asculte. Și există oamenii care mișcă, oamenii care produc schimbarea. Și dacă încurajăm mai mulți oameni, creăm o mișcare. Și dacă mișcarea va fi destul de puternică, obținem, în sensul bun, o revoluție. De asta avem nevoie.”

El spune ca e nevoie de mai multa creativitate si libertate in învățământ, un învățământ mai putin standardizat si focusat mai mult pe nevoile individului, trecerea educației alternative la nivelul de educație mainstream. Dar va las sa il urmariti:

, , , ,



Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *