Interviuri,Prieteni & Invitati

Cum să punem presiune pe politic? Interviu cu Radu Nicosevici

9 Feb , 2015  

Prima zi de Bruxelles, primul contact interesant. Radu Nicosevici este președintele Academiei de Advocacy și este din Timișoara. Ne întâlniserăm în aeroport și mi-a spus ca vrea să ne vedem, deseară. M-am simțit onorat să ies la o șuetă cu Radu.

Radu este reprezentantul societății civile în Comitetul Economic și Social European, unul din organismele consultative ale UE. Alături de el sunt alți 14 romani care reprezinta grupuri de interese diferite din domeniul patronatelor, sindicatelor și societății civile.

Pe Radu îl știu de prin 2008 când, în Germania fiind, am intrat în direct într-o dezbatere televizată cu el. Mi-a sugerat să ne întâlnim în ţară și să vorbim mai multe despre acel subiect. Era vorba despre unul din proiectele mele pentru administrație. Cu timpul am avut o relație faină cu el și cu Academia de Advocacy, organizația pe care o reprezintă.

Acest material nu este un interviu propriu zis. Este o discuție pe care am avut-o cu Radu, la cina. Am vorbit despre UE, despre rolul UE în politica externă, despre ce se întâmplă cu Uniune ca și construcție, despre slaba comunicare – care se adâncește- între UE și cetățenii ei, despre România și viitorul ei, despre reforma clasei politice, despre cum ar trebui sa se facă politică și despre transparenţă și bună guvernare.

Ce se întâmplă cu UE?
E vorba de o criza de identitate, o criza de leadership la nivel politic si administrativ. Inclusiv partea asta de administrație foarte stufoasa care exista în Bruxelles, creează această discrepanţă și nemulțumire la nivel de cetățean simplu al UE dar și la nivel de locuitor al orașului Bruxelles. Crezi că ăștia care sunt băștinași ai locului, le convine ca exista atâția funcționari cu salariile astea mari și tot felul de bonusuri și reduceri de taxe,  facilități pentru sănătate și alte chestii?

Acum 10 ani UE avea aceleași probleme iar după 10 ani acestea s-au accentuat? De ce există acest “gap” mare între cetăţeni şi instituţiile UE?
Există un efort care se face în permanenţă pentru a atenua aceste discrepanţe.

Poate ar trebui sa coboare nivelul comunicării la înțelegerea cetăţeanului simplu şi să nu mai folosească un limbaj instituţionalizat şi să se muleze pe nivelul de înţelegere al unui simplu cetăţean.
Într-adevăr exista o anumita „specie” a funcționarului european, care s-a creat. E un fel de castă. Poți să îi distingi pe stradă, de la distanţă. E o lume a lor, însă din păcate lumea asta a lor nu emite decizii majore. Si revenim la criză de personalitate și leadership a decidenților europeni.

O sa vezi Vinerea asta la jocurile care se fac intre Putin si Lavrov. Putin e un tip cu „cojones” ce „se” joacă cu liderii europeni. Nu inţeleg de ce a trebuit Merkel sa zboare pana la Washington pentru a-l întâlni pe Obama?!?

E păcat că Europa își prelungește criza asta economică care acum în 2015 – odată cu alegerile din Grecia și cine știe ce rezultate vor fi în curând în Spania- poate deveni și politică. Rezultatele europarlamentarelor din 2014 arată trendul xenofob ascendent al Europei. Plus criza din Ucraina. E nasol.

Ce se intamplă acasă? Se schimbă lucrurile?
E foarte greu. Eu sunt mai sceptic, nu sunt aşa optimist ca și tine. Nu există oameni competenți care să vină din 2016, nu există oameni politici buni. Chiar dacă justitia își face datoria, mi-e frică că în 2016 o sa avem o  clasă politică slabă.

De ce spuneți asta? N-ați văzut ce fac cei de la Politica fără Bariere? Dacă se reușește democratizarea sistemului politic?
Tot timpul am militat pentru partide regionale. Cred în ele și avem exemplul Germaniei, care este un stat federal. Cred totuși că cetățenii din Vestul Romaniei ar fi altcumva reprezentați la București dacă ar fi reprezentați de Partidul Bănățenilor. Ok, vechile partide să rămână, dar sunt ferm convins ca un astfel de partid dacă s-ar înființa, ar fi undeva pe locurile 2-3 ca număr de votanți la noi în zonă.

Problema e ca nu avem oameni. Spre deosebire de Babes-Bolyay sau SNSPA la București, ce politicieni mari a dat Universitatea de Vest. Nu avem oameni politici spre deosebire de Cluj sau București şi asta e într-un fel e și vina facultăţiilor  sau Universității.

Si ce ar trebui făcut?
Doua chestiuni care țin de activitatea societății civile. Societatea civilă trebuie sa controleze decizia politicianului, sa ii dea pe tava date cifre idei și politici, pentru a rezolva probleme, dar să și pună presiune pe el când e vorba de decizii.
Societatea civila romanească e vanitoasă din păcate, mai ales cei din Bucuresti și in unele zone ea lipsește cu desăvârșire. Clujul se mișcă bine, puțin la Iasi, puțin Timisoara, in rest e varză. Sudul României e varză. Am traininguri prin diferite programe, ma duc le explic in Dolj, Vâlcea, Teleorman, chiar și în Prahova. Se uită prin mine și nu înțeleg ce le povestesc.

Deci soluțiile ar fi….
Implicarea cetățeniilor în deciziile decidenţilori locali și regionali, fie ca e vorba de primărie, fie ca e vorba de președinte de CJ. Cetăţeanul trebuie sa știe cum sunt alocați banii și ce investiții se vor face și trebuie sa urmărească aceste decizii.

Autoritățile sunt obligate prin lege sa facă consultări publice. Atunci când nu se fac aceștia trebuie sancționați, dar e și penibil să facă și să nu se prezinte nimeni la ele. Trebuie să existe oameni din societatea civilă implicați în problemele comunității și care sa aibă informații tehnice minime despre domeniul respectiv, fie că vorbim de mediu sau cultură.

Politicianului nu-i pasă dacă nu există presiune din partea alegătorului. Dacă cineva crede că un primar sau un parlamentar o sa facă ceva, aşa din propria inițiativă, se înșală. De aceea trebuie sa existe în societatea civilă specialişti și experți, oameni care să știe despre un anumit domeniu toate detaliile, analitic și academic, iar apoi cu acele date-rapoarte să meargă la politicianul care îl reprezintă și să spună: Poftim, asta trebuie sa faci în Parlament! De aia te-am votat! Propune această lege!

Cam greu ce ziceți dumneavoastră pentru ca există o lipsă de educaţie şi responsabilitate a cetăţeanului. Plus lipsa de expertiză. Ce unelte ar trebui sa folosească societatea civilă pentru a pune presiune pe decident si pe politician?
E simplu. Sunt doua chestii care ar trebui folosite de cetățean, in folosul său și prin care ar pune presiune pe politician. 1. Cererea 544 din 2001 folosita de jurnaliști si prin care orice instituție publică e obligată prin lege sa iți răspundă în termen de 30 de zile și 2. Legea 52 care dă dreptul societății civile să ceară Primăriei, Consiliului local ori județean, cu ocazia dezbaterii diferitelor proiecte de hotărâre, să îşi spună punctul de vedere. Chiar dacă Legea 52/2003 oferă mijloacele legale de acțiune, demersurile de consultare pot depăși stadiul formal numai dacă societatea civila adoptă practici exigente și riguroase de implicare în elaborarea politicilor publice.

Radu Nicosevici este președintele Academiei de Advocacy. Prin proiectele desfășurate in ultimii 10 ani in Romania, Academia a dorit sa invete cetăţenii ce înseamnă lobby şi advocacy, cum poate participa societatea civilă la dezvoltarea politicilor publice şi cum se poate dezvolta capacitatea de intervenţie a societăţii civile în relaţia cu decidenţii politici.

, , , ,



One Response

  1. […] avut o șuetă nu demult cu domnul Nicosevici de la Advocacy. El îmi spunea că orice ai face politicienii nu pot avea expertiză și nu sunt interesați să […]

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *